Era perioada caniculara a verii dobrogene. Se ajungea la temperaturi de peste 40 de grade si soarele batea mai tare decat un par in mana celui mai mare nemernic. Era foarte cald, atat de cald incat nu puteai face nimic, decat sa stai in casa sau undeva cu aer conditionat, nici macar plaja nu era o optiune. Daca ieseai din apa nu puteai face fata caldurii. Nimeni nu era pe strada. Mai vedeai cate o masina pe ici pe colo, cu toate geamurile deschise si cu toate mainile afara, mergand cu viteza in speranta ca poate se va mai raci putin inauntru, sau cu geamurile inchise si aerul la maxim. Lumea care mai era pierduta pe strada trebuia sa aibe sticla de doi litri de apa la indemana. Mare parte a ei varsandu-se peste corpuri. Asfaltul era incins atat de tare incat daca turnai apa sfaraia. Era ca intr-un cuptor, si problema cea mai mare era ca nu batea vantul deloc si nu exista nici o metoda de a te mai racori putin.
Mergand pe bulevardul principal al orasului, puteai vedea terasele cafenelelor goale, sistemele de racire cu pulberi de apa nemaifacand fata. Puteai vedea cafenelele pline cu usile inchise, paharele pline cu gheata, si berile inghetate ale clientilor. Puteai vedea parcurile parasite din cauza caniculei, mai trecea din cand in cand un ratacit prin ele, un imun la temperatura deja stupid de ridicata. De obicei pline, in mod special in zilele weekendului, cu batraneii lor si cu copii jucandu-se prin jurul lor. Acum lipsite de activitate, cu copacii incinsi si iarba schimbandu-si culoarea spre un rosu aprins.
Atat era de incinsa atmosfera incat vederea era tulburata, vedeai valurile de deasupra focului in aer, vedeai culorile schimbate, vedeai totul mai portocaliu decat era. Singura scapare era berea de la congelator si gasca de prieteni cu care sa mai poti uita putin de temperaturi. Deabia mai puteai astepta venirea serii in speranta ca atunci se va mai raci putin dar de cele mai multe ori nu se intampla. Noaptea care urma era un cosmar, nimeni nu putea dormi fara dispozitivul de aer conditionat pornit la maxim. Daca nu aveai asa ceva nu erai in stare sa dormi, geamurile deschise la maxim nu erau o solutie. Iar dimineata cand te trezeai erai mai slab cu 5 kilograme, toata apa scursa din tine in saltea era deja evaporata.
Cine a zis ca iarna nu-i ca vara nu mintea.