RSS Feed
Mar 23

Nenorocitu’

Posted on Luni, Martie 23, 2009 in Creative writing

Il cunosc de mult timp acum. E un nenorocit, un nebun, nimeni nu vrea sa aibe de-a face cu el. Dar ma rog, nici eu nu sunt vreun iubitor. Toti nenorocitii se aduna la olalta, nu stiu cum se intampla dar asta e. Bine, probabil ca gandim la fel, facem aceleasi lucruri si din cauza asta ne intalnim prin aceleasi locuri. Obisnuiam inainte sa merg noaptea sa ma plimb prin cimitir, nu sunt morbid, nici sinistru si nici vreun necrofil, mergeam pe acolo noaptea sa fur lumanarile de la morminte si sa le revand in fata cimitirului pe timp de zi. Le completam eu. Din doua arse faceam una intreaga si tot asa. Inainte saream gardul ca sa ajung inauntru. Mi s-a intamplat de prea multe ori sa sar direct pe vreo galeata plina cu flori sau mai stiu eu ce. Asta faceam de amuzament, rupeam florile sau pozele de pe morminte. Era distractiv, plus cati bani faceam pe langa. Toata lumea lua de la mine, mai ieftin decat la magazinele din jur. Dup-aia m-am smecherit, am inceput sa mituiesc gardianul sa ma lase sa intru. Intram mai des asa si ii dadeam si lui un sfert din castiguri, afacere.

Intr-una din zilele de munca, in fata cimitirului il vad pe el trecand in trenciul lui negru si mare. Am observat ca avea fata deranjata dar nu am bagat in seama, dupa aia l-am vazut asezandu-se pe trotuar, si-a invartit haina mai mult, sa se acopere. Tinea mainile in buzunare, si se misca foarte ciudat incontinu. Era ora 5 dupamiaza, exact ora la care plec eu de la cimitir, dupa ce fac vanzarile. Am dat sa plec dupa o zi proasta de vanzari si dupa mine, el, nenorocitul. A venit sa ma intrebe daca fumez si am o tigare. Normal ca fumez, dar nu am vrut sa ii dau, erau Marlboro, iti dai seama ca nu ii dadeam Marlboro. Asa ca a venit dupa mine si m-a urmarit pana am cedat. Nu mai avea miscarea aia tampita si necontrolata cand a  venit la mine. I-am dat pana la urma o tigara si am inceput sa vorbim despre cimitir. Am ajuns la mine acasa si mi-a zis ca doarme la mine, ca nu are unde altundeva si ca daca poate sa faca un dus. L-am lasat sa faca dus si sa se imbrace cu hainele mele. Locuiam intr-o garsoniera mica, cu peretii murdari si singurul geam din camera batea inspre un loc unde se aduna gunoiul de la bloc, de-aia nu deschideam niciodata geamul, stateam cu usa crapata ca sa intre aer curat, ma rog, pe cat de curat posibil.

Seara lucram la o benzinarie din cartier pe post de curatator de geamuri si umflator de cauciucuri, imi placea sa le desumflu la dobitoci rotile cand ma puneau sa le fac presiunea. Asta era un soi de distractie de seara pentru mine, faceam intrecere, pe bani, cu un coleg care desumfla mai multe cauciucuri fara ca soferii sa isi dea seama. Scapam la doua din tura de spalator de geamuri, dupa care mergeam la cimitir sa iau ce era de luat. La 4 trebuia sa ma intorc acasa sa fac lumanarile, dupa care ma culcam si a doua zi la 2 mergeam la cimitir sa le vand. Din cand in cand mai mergeam si la biserica dar acolo nu mergea asa de bine afacerea, oamenii vroiau sa ajute biserica asa ca luau de la ei. M-am dus de cateva ori imbracat in calugar la biserici sa vand, si ziceam ca strang bani pentru biserica, dar m-au prins preotii. Sfintii curului, sa vezi ce mi-au facut. In noaptea asta la 2 eram pe drum cu nenorocitu, spre cimitir sa imi fac treaba, ma urmarise toata ziua. A venit cu mine in cimitir, i-am dat instructiunile si ne-am apucat de treaba, am adunat de doua ori mai multe lumanari. Bun, a doua zi nici nu mai era nevoie sa merg la cimitir. La patru am plecat inspre casa, cand in drumul nostru l-am vazut pe nenorocit cum se opreste in dreptul unui geam dupa care statea o femeie si se uita la televizor. Tipa asta in fiecare noapte statea pana la 5 dimineata la televizor, o mai vazusem. Nenorocitu s-a oprit in fata geamului, si-a bagat mana in buzunarul hainei si a inceput miscarea aia tamita fara sa mai vada in jur. Am incercat sa il chem dar nimic. Pentru 10 minute a stat acolo in miscarea lui tampita.

In zilele urmatoare l-am intrebat ce naiba are. E bolnav, obsedat sexual, se plimba prin oras si se masturbeaza cand vede ceva ce il intereseaza, nu poate sa se abtina. In ziua aia la cimitir vazuse o femeie care plangea si l-a excitat, si a mers dupa ea, pana cand a venit femeia la mine sa ia lumanari. I-am zis sa mearga la grupurile alea de terapie si s-a dus. Dupa aia mi-a zis ca s-a masturbat acolo mai mult decat oriunde altundeva. De atunci, in fiecare seara, exact cand intru eu pe tura la benzinarie, el merge la grupul de masturbare intensa, zice ca i-am schimbat viata.

Nici nu stiu de ce il las sa stea pe langa mine, dar acum s-a mutat la mine in casa. Pana la urma tot animale sociale suntem, oricat de animale am fi. Stii cum e, oameni suntem, lumanari futem. Putin diversificat. Am inceput sa merg si eu cu el la terapie, sambata si duminica. Nici nu poti sa iti imaginezi cat sex se face in locul ala. Terapie anti sex, de unde dracu, ma vad ca pe un salvator ca le fut. Le-o trag, le gonesc si dupaia imi si multumesc.

Feb 26

Despre fericire

Posted on Joi, Februarie 26, 2009 in Intrebari

Pe durata vietii unui om fericirea isi schimba intelesul de cateva ori. Initial esti fericit de orice, ca te joci, ca mananci, ca te uiti la televizor. Dupa aceasta urmeaza perioada extra-familiala, timp in care fericire inseamna contactele pe care le ai, esti fericit cand iesi cu prietenii in parc si te joci, cand iti faci prieteni noi. Urmeaza partea amoroasa, varsta la care esti fericit ca te tii cu o fata de mana, primul film vazut impreuna, primul sarut si tot asa. Urmeaza perioada de fericire adolescenta cand esti fericit orice ai face atata timp cat pare matur si nu ii implica pe parinti. Dupa care apare partea grea. Partea de maturitate in care incepi sa fii fericit numai la reusite exceptionale, totul in rest este ordinar. Fericirea in perioada asta este ceva pentru viitor, nu e neaparat pentru acum. De aici in colo totul este de viitor, faci lucruri pe care nu vrei sa le faci insa trebuie, fericirea este ceva la care ajungi foarte rar si foarte superficial, vacante, weekend-uri cu gasca, masa de craciun si tot asa. Mai departe depinde de ceea ce ai facut pana acum. Daca esti fericit cu ceea ce ai obtinut pana aici este ok, vei avea o viata placuta. Daca nu esti fericit in schimb ori vei face tot posibilul sa te intorci la fericire ori te vei multumi cu o viata mai putin multumitoare si asta a fost. Totul pana in momentul in care vei avea un copil prin care iti vei retrai fericirea intr-o masura putin diminuata si tristetea intr-o masura mult exagerata. Vei ajunge in perioada urmatoare cand deja nu mai depinde de tine, vei fi fericit in cazul in care ai putut face pana atunci copilul fericit.

Frumoasa perspectiva, in felul acesta viata pare foarte simpla. Sa va mai spun o parere… Mintea iti interpreteaza toate perceptiile si toate senzatiile, mintea este controlata de tine (treceti cu vederea non-sensul pe care l-am spus). De la o varsta in sus nu mai esti fericit la orice. Totul este ordinar, ia acel ordinar si fa-l extraordinar, nu-i greu.

In alta ordine de idei, eu am ajuns la concluzia ca schimbarea este singurul lucru care te poate tine in priza, lucruri mici sunt deajuns. Daca nu exista rutina, nu exista plictiseala, iar daca nu exista plictiseala nu exista ordinar, perceptia se schimba. Problema aici este caracterul.

Stiu ca suna a boolshit american dar incearca sa vezi mai departe de cliseu.

PS: Ce dracu v-a apucat pe toti sa scrieti statusurile pe mess si pe fb si pe toate cacaturile de genul in engleza. Limba romana nu mai are destule cuvinte? Ce pizda masii!?!? (pentru cei ce nu inteleg… What the fuck!!!)

Feb 16

Curs: Sonet

Posted on Luni, Februarie 16, 2009 in Creative writing

Salutari lume, stiu ca v-am promis de ceva zile acel curs. Pentru acele cateva sute de mii care asteptau nerabdatoare… (cred ca vreo 1…) Astazi vom studia sonnetul.

Sonnetul este o poezie cu forma prozodica cu 14 strofe in pentametru iambic. Prin aceasta intelegem masura poeziei. Avem de-a face cu o serie de cinci grupuri de cate doua silabe din care cea de-a doua este accentuata. Puteti vedea ca exemplu: Shall I/ com pare/ thee to/ a sum/ mers day/ … am notat cu / silabele accentuate. Astfel incat avem zece silabe pe vers.

Sonetul poate fi de trei feluri, petrarcan (sau italienesc), shakespearian(sau englezesc) si contemporan. Sonetul a aparut in secolul 14 odata cu poetul italian Francesco Petrarca si a intrat in Marea Britanie odata cu Thomas Wyat in secolul 16. Insa a ajuns la apogeu prin Shakespeare care a folosit acest soi de poezie foarte mult. Banuiesc ca ati vazut poezia pe care v-am lasat-o in postul de joi seara. (more…)

Feb 13

Exista frumusete absoluta?

Posted on Vineri, Februarie 13, 2009 in Intrebari

Experienta si sensorii ne dau tot ceea ce stim despre viata, asta numim educatie. In afara de educatie exista anumite functii si cunostinte cu care ne nastem. Gusturile se formeaza, avem tendinta sa copiem ceea ce se intampla in jur, poate sa nu iti placa in mod special o poza insa daca lumea in jur o apreciaza iti vei impune sa iti placa si astfel o sa incepi sa o apreciezi. Toate gusturile se educa. Insa intrebarea mea este daca exista frumusete absoluta, in sensul ca orice om ar avea primul instinct sa spuna ca ceea ce vede este frumos. Probabil ca raspunsul adevarat sta in cartile de psihologie, iar eu nu am studiile necesare inca pentru a afla. Dar sa vedem daca putem optine un raspuns prin ratiune.

La nastere, un copil, (din cate am inteles eu) nu are decat un bagaj genetic de cunostinte, o serie de posibilitati de personalitate, aspect, si un inceput de capacitati cognitive. Pentru a se folosi de ceea ce are in bagaj are nevoie de observatie si educatie. Daca, la inceput, un copil va fi extrem de entuziasmat de tot ceea ce vede in jur, pe masura ce creste acesta va fi tot mai obisnuit, totul va fi ordinar. Isi va forma o idee despre tot ce e in jur, va sti ce este mancarea, va sti ce e un cal si asa mai departe. Insa sunt anumite lucruri la care inca suntem entuziasmati, cum este frumusetea. Asta inseamna ca nu stim inca totul despre ea? Sau ca nu o vedem destul de des? Dar si asa frumusetile care ne inconjoara indeaproape ajung sa nu ne mai uimeasca. (more…)

Feb 4

The Shipwreck Diary (engleza- partea 3)

Posted on Miercuri, Februarie 4, 2009 in Creative writing

Day 180 after the crash

            I saw you today on the beach sleeping. I didn’t want to wake you up. You were sleeping so beautifully. I stood by you the whole day waiting and watching your chocolaty shadow as it caressed the cool golden sand of this superb Atlantic sunset. Your natural spring smell opened my eyes to the beauty that surrounds us, the pink bushes of flowers opened as your shadow fondled them allover. They gave you their smell and made you all the more beautiful in my eyes. I had to go hunting but you still followed me around. I pretended that I didn’t see you but you knew that I was looking for you. Oh the beauty of these spring days makes you happy to be alive. (more…)