Pe durata vietii unui om fericirea isi schimba intelesul de cateva ori. Initial esti fericit de orice, ca te joci, ca mananci, ca te uiti la televizor. Dupa aceasta urmeaza perioada extra-familiala, timp in care fericire inseamna contactele pe care le ai, esti fericit cand iesi cu prietenii in parc si te joci, cand iti faci prieteni noi. Urmeaza partea amoroasa, varsta la care esti fericit ca te tii cu o fata de mana, primul film vazut impreuna, primul sarut si tot asa. Urmeaza perioada de fericire adolescenta cand esti fericit orice ai face atata timp cat pare matur si nu ii implica pe parinti. Dupa care apare partea grea. Partea de maturitate in care incepi sa fii fericit numai la reusite exceptionale, totul in rest este ordinar. Fericirea in perioada asta este ceva pentru viitor, nu e neaparat pentru acum. De aici in colo totul este de viitor, faci lucruri pe care nu vrei sa le faci insa trebuie, fericirea este ceva la care ajungi foarte rar si foarte superficial, vacante, weekend-uri cu gasca, masa de craciun si tot asa. Mai departe depinde de ceea ce ai facut pana acum. Daca esti fericit cu ceea ce ai obtinut pana aici este ok, vei avea o viata placuta. Daca nu esti fericit in schimb ori vei face tot posibilul sa te intorci la fericire ori te vei multumi cu o viata mai putin multumitoare si asta a fost. Totul pana in momentul in care vei avea un copil prin care iti vei retrai fericirea intr-o masura putin diminuata si tristetea intr-o masura mult exagerata. Vei ajunge in perioada urmatoare cand deja nu mai depinde de tine, vei fi fericit in cazul in care ai putut face pana atunci copilul fericit.

Frumoasa perspectiva, in felul acesta viata pare foarte simpla. Sa va mai spun o parere… Mintea iti interpreteaza toate perceptiile si toate senzatiile, mintea este controlata de tine (treceti cu vederea non-sensul pe care l-am spus). De la o varsta in sus nu mai esti fericit la orice. Totul este ordinar, ia acel ordinar si fa-l extraordinar, nu-i greu.

In alta ordine de idei, eu am ajuns la concluzia ca schimbarea este singurul lucru care te poate tine in priza, lucruri mici sunt deajuns. Daca nu exista rutina, nu exista plictiseala, iar daca nu exista plictiseala nu exista ordinar, perceptia se schimba. Problema aici este caracterul.

Stiu ca suna a boolshit american dar incearca sa vezi mai departe de cliseu.

PS: Ce dracu v-a apucat pe toti sa scrieti statusurile pe mess si pe fb si pe toate cacaturile de genul in engleza. Limba romana nu mai are destule cuvinte? Ce pizda masii!?!? (pentru cei ce nu inteleg… What the fuck!!!)