RSS Feed
Iun 30

Dick… Duke, Miles, Monk

Posted on Miercuri, Iunie 30, 2010 in Poezie

Incep sa reintru in perioada de jazz… n-am mai fost aici de prea mult timp. Nici nu imi mai aduc aminte cand am fost pe-aici ultima data. E genial, Miles ma incanta ca nimeni altul, Summertime este tot ceea ce imi vine in cap. E noapte mai tot timpul, curvele stau la scara blocului si mie asta imi place la nebunie. Nu pentru optiuni ci pentru certificarea faptului ca sunt in Bucurestii cei de toate noptile. Incepusem sa uit ce era acel ceva care m-a atras intotdeauna la tampitu asta de oras. Dar mi-am adus aminte, Miles… Cel mai bun prieten pe care poate sa il aibe omul… Film noir, care e complet justificat pentru ca e intuneric pe bulevardul asta.

Imi vajaie strada in coltul urechii si din cand in cand mai aud un zgomot infundat de tanar teribil care se freaca prin oras cu motorul doar pentru ca poate. Mai sorb o gura din paharul de whiskey cu un cub de gheata care incepe sa imi dea furnicaturi pe gat si imi usuca baza gurii exact unde se termina limba, mai trag un fum plictisit din tigara doar pentru darele care iese dupa ce il scot, e necesara pentru a completa atmosfera si stau comod pe canapea fara sa fac nimic. Scriu si ma uit in gol. Scriu si traiesc un film noir. Ma astept ca din moment in moment sa intre gagica in rochie rosie cu tigara cu sipca in mana fumegand sa imi ceara sa o ajut, iar eu imbracat in pantaloni de stofa si doar cu un maieu alb pe mine sa imi iau palaria din cuier si sa ies pe usa pe care imi scrie numele sub titlul de detectiv particular luminata de reclama de la blocul de peste drum. Sa cobor intr-un jazz-bar unde gasesc toata lumea interlopa din oras imbracati cu camasi elegante si dansand cu femei frumoase si senzuale.

Asta e universul meu, fara ascunzisuri, fara mesaje… pur Miles, Monk, Ella, Luis si asa mai departe. Muzica, oras, cuvinte si senzatii.

Ian 29

dobitocenii in insomnie

Posted on Vineri, Ianuarie 29, 2010 in Despre Arta

sesiune. alta sesiune

nu pot sa dorm.  nu pot sa invat. nu am chef. ma plictisesc. n-am chef sa citesc sau sa ma uit la un film. ascult jazz si beau. coleman.

ma plictisesc si nu pot sa dorm, ceea ce imi confera starea de care am nevoi plus de asta sunt putin beat… putin beat pentru ca beau din sticla pe care mi-a luat-o taica-miu de pe aeroport.

concluzie… nasc sub amprenta tatalui meu posturi plictisite si lipsite de somn.

Ideea e, cel putin in conceptia mea, ca mi-am desavarsit existenta artistica.

Asta a fost.

pana data viitoare, MA APLEC, dar nu stau aplecat ca probabil o sa stau mult.

Oct 12

Catre cei ce vor sa fie statui

Posted on Luni, Octombrie 12, 2009 in Poezie

De ce sa fii o statuie?

a nu se uita,

a nu se calca,

a nu se lovi,

a nu se ridica,

a nu se atinge,

a nu se rade,

a nu se plange,

a nu se manca,

a nu se misca,

a nu se exista.

a se observa interdictia

Sa te uiti in jur si sa nu vezi nimic,

doar ai ochii de bronz.

dar fii atent sa nu pierzi ceva.

nu stii niciodata cand te spargi

mai rau cand te ridica de brate sau

mai stiu eu cum cu macarale

sa vezi atunci atentie la durere,

nasol sa fii statuie.

roaga-te sa nu te dezechilibrezi.

Oct 11

Individ prin excelenta (sau Sancte mediocritas)

Posted on Duminica, Octombrie 11, 2009 in Poezie

Sa vrei sa simti ca viata ta se duce,

Sa-ti dai un semn, un strugure sau un ciorchine.

Vrei sa privesti mahnirea-n fata,

Sa lupti continu cu nefericireaa.

Dar stai, ca mai departe sa te-ntrebi

Se merita?

Sa-ti rupi din pielea imbaxita cand e asa frumoasa doar.

Sa pui pe ea tonuri si nuante,

Cand nu mai merita nici natural.

Te rupi de tine si te-ntrebi,

Ca mai normal e natural.

Sa nu aspiri, sa nu te vrei

Mai, mai si inca ceva mai

Ca ei?

si te tai din nou si te intorci.

sa stai la loc in baie sa tronezi

Si sa te-mpaci cu singura creatie demna de atentie.

Oct 10

Cuvinte pe post de obiecte si fiinte

Posted on Sambata, Octombrie 10, 2009 in Poezie

Va voi mai enerva cu o serie de trei poezii scrise in momente de pauza mentala:

Sunt schiop pe dreapta,

am ramas intr-un cuvant.

Ala stangu’

femeia, in litere dogmatice.

O imblanzire vaga a unei pisici care traieste in casa.

Am incercat s-o scot afara dar

parca tot degeaba,

nu-mi iese, nu-mi vrea.

Si trag de ea ca sa aibe loc vaca,

pana poate o scot si pe-aia,

ca m-am saturat de veselie.

Am ramas schiop si pe stanga,

aia de mai sus pe stanga se dusese de mult

Am ramas cu mana dreapta-n sus.