CAPITOLUL DOI
Ma gandesc la un lucru de ceva timp. Mi se pare un subiect foarte bun de abordat. Si aici o sa repet ce abordat mai devreme intr-un comentariu: subiectivitate. E un lucru bun sau rau? Mie imi place foarte mult, defapt e cred ca unul din cele mai interesante cuvinte din vocabularul unui om. Stii ca aveam o lista neagra a cuvintelor, cred ca acum o sa incep sa lucrez si la una alba. Dar acum ce pot sa spun, cuvantul acesta este atat de interesant si de complex incat ar ocupa locuri importante pe ambele liste. De ce? Pentru simplul fapt ca e un lucru rau care face lumea in aceeasi masura mai frumoasa si mai urata. In functie de timpul pe care i-l acorzi. O sa facem impreuna o analiza, va rog mult sa participati prin comenturi, injuraturi si stelute. Incepem cu partile bune, si cea mai importanta dupa parerea mea, nu de alta dar am tendinta intotdeauna sa ma uit la partea buna a lucrurilor. Ce inseamna subiectiv? Care are un caracter personal, care se petrece în conştiinţa cuiva; care, într-o judecată, acţiune etc., ţine seamă numai de sentimentele, de pornirile şi de ideile sale. Aceasta este explicatia din dex. Deci subiectiv este ceva care are un caracter personal. Ceea ce inseamna ca determina personalitatea, sau este determinat de personalitate (cu siguranta una dintre ele). Personalitatea este singurul lucru inafara de aspect care ne diferentiaza, si ce am fii noi fara diferentele pe care le avem? Ce am ajunge fara diferente? Cum am putea sa progresam in orice fel? Daca nu am avea diferentele in gandire si subiectivitatea necesara pentru a argumenta un punct de vedere, nu am putea sa purtam o discutie. O discutie trebuie sa aiba intotdeauna cel putin doi interlocutori cu pozitii diferite in legatura cu subiectul discutiei. Imaginativa o lume in care nu am avea o discutie ceva mai interesanta. Imagineaza-ti o camera plina de manelisti cu care nu poti schimba o vorba, probabil doar despre meciu’ deaseara, dar daca ii zici vreunuia ce parere are despre problema discriminarii, iti rade in fata si te si face poponar pentru ca te intereseaza(sper sa nu supar pe nimeni cu remarcile mele, dar chiar am boala pe astia, si e cred ca singurul stereotip in care chiar cred). Cred ca unul din cele mai frumoase lucruri din viata unui om(destept) sunt discutiile acestuia. Asa ca din punctul asta de vedere subiectivitatea e un lucru foarte bun. Ne ajuta in toate partile, sa ne imbogatim cunostintele, sa ne desteptam, sa ne schimbam perceptiile. Pe de alta parte, poate foarte rau, motiv de ura, discriminare, neintelegere, egoism, si multe altele. Pe motivul ca noi nu putem sa vedem situatia din ochii altcuiva decat ai nostrii nu putem sa intelegem motivele pentru care cineva care a ajuns altfel decat noi face un anumit lucru sau nu. Am spus-o si in acel comentariu de mai devreme, subiectivitatea e cea mai mare greseala a lumii, marea imperfectiune, dar asta nu face decat sa sporeasca frumusetea lumii. Imperfectiunea da motive, perfectiunea monotonie. Invit pe oricine care are o parere asemanatoare aceeasi sau diferita de a mea sa imi lase un comentariu. Pe data viitoare, pana atunci, ma aplec.
DISCRIMINARE CAPITOLUL INTAI
Am ajuns acasa. Sunt fericit(poti sa iti imaginezi), in sfarsit acasa dupa 3 luni de zile, probabil cele mai lungi din viata mea. Si nu pentru ca nu mam simtit bine acolo. Ci in mod special pentru ca am avut o vara extraordinara, 3 luni de zile nemaipomenite, probabil cele mai scurte din viata mea. Timp de trei luni de zile mam plimbat si am citit si am stat si am dormit si iar mam plimbat si iar am citit si iar am stat si iar am dormit. Intr-un cuvant monotonie, cuvantul care ma enerveaza cel mai mult dintre toate pe care le am in vocabluar. Mai mult pana si decat prostie si incompetenta, alte doua cuvinte ale caror inteles am ajuns(din pacate) sa le cunosc foarte bine. Acum, dupa cum se asteapta toata lumea am avut parte de toate intrebarile stresante din partea tuturor persoanelor din jurul meu: Cum a fost? Ce ai facut? Cum o mai duci? Si ce raspuns pot da unor astfel de intrebari? Bine, Nimic important, OK. Si dupa ce, in sfarsit, am trecut de aceste intrebari inutile am ajuns la partea cea mai frumoasa a unei revederi dupa o perioada mai lunga de timp. Expunerea schimbarilor de mentalitate si a noilor probleme aparute de-a lungul timpului petrecut departe. Si dupa cum am demonstrat pana acum, pentru a face acest lucru avem nevoie de vin, probabil pentru a trece de acea jena total nejustificata(si extraordinar de idioata) de a aborda teme politice, filosofice sau religioase(mai importante decat ultima barfa din palatul parlamentului, sau alte astfel de prostii). Aflati intr-una din serile de sprit(shpritz), de fata cu doi dintre cei mai buni prieteni, am ajuns la o discutie despre discriminarea fata de romi, si anume daca este justificata sau nu. Eu consider ca nu, imi da dreptate unul dintre baieti si cel deal doilea se impotriveste. Eu fiind mare fan al muzicii lautaresti(a nu se confunda cu manele, care e, cuvantul, undeva peste monotonie cu mult, datorita faptului ca implica mai multe dintre cuvintele de pe lista neagra, prostie, superficialitate, kitch, non-sens, grandomanie, prostie s.a.). Unul din fundamentele democratiei este presumptia de nevinovatie. Si considerandu-ne adeptii democratiei, ar trebui cu totii sa fim de acord cu punctual meu de vedere. Dupa cum am mai spus, sunt idealist si probabil acesta este motivul pentru sunt de parere ca orice om, tratat cu grija necesara, este un om bun per total(mai putin psihopatii si probabil oamenii implicati in politica). Bine inteles ca oricine are parti rele, dar eu zic ca tot ceea ce e rau vine ca raspuns la faptele celor din jur. Ca exemplu banal, in cazul in care toata lumea se poarta frumos pe strada, se vorbeste frumos si se apreciaza existenta fiecareia dintre persoanele de pe acea strada e imposibil ca vreunul dintre acestia sa faca ceva rau. Dar fiind pus in situatia de a nu avea de mancare nu este adevarat ca orice om ar fi in stare sa faca un lucru rau? Si o intrebare derivata: Ce este mai rau, sa lasi sa se ajunga la situatia in care unul dintre persoanele din comunitatea ta sa nu aibe ce manca sau sa furi pentru existenta? Nu se numeste egoism faptul ca tu lasi acea persoana in starea respectiva? Nu se numeste legitima aparare cand un om comite o crima pentru a supravietui?
