Exista frumusete absoluta?
Experienta si sensorii ne dau tot ceea ce stim despre viata, asta numim educatie. In afara de educatie exista anumite functii si cunostinte cu care ne nastem. Gusturile se formeaza, avem tendinta sa copiem ceea ce se intampla in jur, poate sa nu iti placa in mod special o poza insa daca lumea in jur o apreciaza iti vei impune sa iti placa si astfel o sa incepi sa o apreciezi. Toate gusturile se educa. Insa intrebarea mea este daca exista frumusete absoluta, in sensul ca orice om ar avea primul instinct sa spuna ca ceea ce vede este frumos. Probabil ca raspunsul adevarat sta in cartile de psihologie, iar eu nu am studiile necesare inca pentru a afla. Dar sa vedem daca putem optine un raspuns prin ratiune.
La nastere, un copil, (din cate am inteles eu) nu are decat un bagaj genetic de cunostinte, o serie de posibilitati de personalitate, aspect, si un inceput de capacitati cognitive. Pentru a se folosi de ceea ce are in bagaj are nevoie de observatie si educatie. Daca, la inceput, un copil va fi extrem de entuziasmat de tot ceea ce vede in jur, pe masura ce creste acesta va fi tot mai obisnuit, totul va fi ordinar. Isi va forma o idee despre tot ce e in jur, va sti ce este mancarea, va sti ce e un cal si asa mai departe. Insa sunt anumite lucruri la care inca suntem entuziasmati, cum este frumusetea. Asta inseamna ca nu stim inca totul despre ea? Sau ca nu o vedem destul de des? Dar si asa frumusetile care ne inconjoara indeaproape ajung sa nu ne mai uimeasca. (more…)
PANA CADEM
Imi impun sa nu vorbesc despre Obama si criza economica. Sunt intradevar subiecte importante insa mi se par deja epuizate. Cat despre alegeri nici nu vreau sa ma gandesc. Nu numai ca nimeni nu stie cu cine vrea, marea majoritate nici macar nu stie cum, unde si cine sunt candidatii. Si asta ca asta dar dupa alegeri tot partidul isi baga pe cine vrea asa ca tot aia or sa fie acolo. Pe principiu ca daca nu iti place cum arata pune ceva sclipicios langa ca sa atraga atentia, ce-i acolo nu mai conteaza. Cel putin pentru inca niste ani toata lumea o sa fie bulversata de sclipici. Pana se prinde lumea mai merge putin.
Schimbam subiectul. Din nou de la o cafenea, de data asta din alta parte decat de obicei. E pe trotuarul unui bulevard mare de pe-aici. E cam frig de stat afara insa e totusi ok cu pufoaica inchisa si cafeaua fierbinte in fata. Ce nu face omul pentru tigarea de toate zilele. In orice caz dupa cum v-am zis trec prin fata mea zeci de masini, bine, mai degraba stau, traim in epoca ambuteiajelor. Ma intorc la relatare, zeci de masini din care majoritatea taxiuri. Sper ca ati auzit de traditionalurile black-cab din Marea Britanie. Sunt epoca reclamelor ambuateiate. Va puteti da seama ca in cea mai reclamata tara de pe batranul continent masinile sunt reclamate din cap pana in roti. Si ajungem inapoi la traditionalele black-cab-uri, care dupa parerea mea ar trebui numite full-of-all-sorts-of-colors-cab. Am observat ca sunt foarte multe reclame turistice cu poze din diverse tari cu site-ul agentiei guvernamentale de turism din tara respectiva. Ceea ce ma deranjeaza este ca marea majoritate a reclamelor sunt la Ungaria, Grecia, Turcia, Bulgaria, Cipru, Dubai si multe altele. Dar cu Romania, Bucuresti sau orice legat de turism in Romanianu exista. De altfel avem o singura agentie de voiaj pe-aici care doar cand te uiti la ea ti se face scarba de Romania.
Este atestat istoric faptul ca Romanii, ca popor sunt foarte atenti la aspect, insa chiar asa doar cel individual conteaza? Si cum arata o societate in care toata lumea arata exceptional insa imprejurimile sunt execrabile? Nu aduce putin a prostie? O intrebare mai ramane, cum o sa avem o imagine buna in afara daca tot ce stiu este ceea ce pleaca de la ei? O sa mai indemn odata lumea la alcool… Dar eu cu cine votez?
ERGO BIBAMUS!
Trebuie sa recunoastem ca la noi in perioada electorala e mai bine decat de craciun. Avem cadouri, spectacole, scandaluri si tot ce ne dorim. Unii primesc mariri de salarii, asta se pune in loc de reducerile din toiul sarbatorilor. Se dau pui, cozonaci si cate si mai cate. Ba chiar avem politicieni care nu numai ca inteleg ce situatie nasoala e in Romania, ba chiar au gasit si rezolvarea. Dupa patru ani de munca, de analiza acum si-au dat seama care este situatia adevarata si acum iau masuri. Si nu oricum, drastice, mariri de 50%, 1000 de legi noi, demisii, cercetari. Tara asta nu se mai opreste din crescut si dezvoltat. Mai avem prin patura politica personaje care simpatizeaza cu lumea de rand si nu numai asta, chiar le fac munca. A, putea spune ca avem o clasa politica foarte diversificata insa poti spune ca toti au un lucru in comun. Pot fi asemanati cu personaje din romanele romantismului.
Sa va ilustrez conceptul meu. Eroul romantic este de foarte multe ori urat, este plasat in situatii exceptionale, este intr-o continua lupta cu limitele, poate proveni din toate mediile sociale. Aici a aparut pentru prima oara omul complex, de multe ori eroul afisaza parti rele si parti bune, in cazul nostru primele sunt mai importante. Apare estetica uratului si intotdeauna se trece in extreme. Nu se va intampla niciodata ca un erou romantic sa anticipeze, traieste pana la extrem, se loveste de situatii limita. Si precum orice opera romantica si in comedia noastra totul se invarte in jurul dragostei. In mijlocul clasei noastre politice se da o lupta crancena pentru dragoste. Dragostea poporului pentru elita este ceea ce ii starneste iar dragostea fata de tara este ceea ce ii tine in cursa. Daca va spune vreodata cineva ceva diferit sa nu ii dati crezare. Eu propun sa le demonstram ca nu ii iubim ca doar asa mai scapam de ei. Poate ne lasa in pace pentru ca prea multa dragoste sufoca orice relatie.
Vorbim, glumim, radem si mai si citim din cand in cand, luati Caragiale ca sa vedem situatia tarii actuale. Si avem aceeasi replica celebra care desi repetata de atatea ori, nu si-a pierdut inca sensul si se pare ca mai e ceva pana ce se va schimba. Pana atunci ajungem la dilema Cetateanului Turmentat…
EU CU CINE VOTEZ?
