Dick… Duke, Miles, Monk
Incep sa reintru in perioada de jazz… n-am mai fost aici de prea mult timp. Nici nu imi mai aduc aminte cand am fost pe-aici ultima data. E genial, Miles ma incanta ca nimeni altul, Summertime este tot ceea ce imi vine in cap. E noapte mai tot timpul, curvele stau la scara blocului si mie asta imi place la nebunie. Nu pentru optiuni ci pentru certificarea faptului ca sunt in Bucurestii cei de toate noptile. Incepusem sa uit ce era acel ceva care m-a atras intotdeauna la tampitu asta de oras. Dar mi-am adus aminte, Miles… Cel mai bun prieten pe care poate sa il aibe omul… Film noir, care e complet justificat pentru ca e intuneric pe bulevardul asta.
Imi vajaie strada in coltul urechii si din cand in cand mai aud un zgomot infundat de tanar teribil care se freaca prin oras cu motorul doar pentru ca poate. Mai sorb o gura din paharul de whiskey cu un cub de gheata care incepe sa imi dea furnicaturi pe gat si imi usuca baza gurii exact unde se termina limba, mai trag un fum plictisit din tigara doar pentru darele care iese dupa ce il scot, e necesara pentru a completa atmosfera si stau comod pe canapea fara sa fac nimic. Scriu si ma uit in gol. Scriu si traiesc un film noir. Ma astept ca din moment in moment sa intre gagica in rochie rosie cu tigara cu sipca in mana fumegand sa imi ceara sa o ajut, iar eu imbracat in pantaloni de stofa si doar cu un maieu alb pe mine sa imi iau palaria din cuier si sa ies pe usa pe care imi scrie numele sub titlul de detectiv particular luminata de reclama de la blocul de peste drum. Sa cobor intr-un jazz-bar unde gasesc toata lumea interlopa din oras imbracati cu camasi elegante si dansand cu femei frumoase si senzuale.
Asta e universul meu, fara ascunzisuri, fara mesaje… pur Miles, Monk, Ella, Luis si asa mai departe. Muzica, oras, cuvinte si senzatii.
Catre cei ce vor sa fie statui
De ce sa fii o statuie?
a nu se uita,
a nu se calca,
a nu se lovi,
a nu se ridica,
a nu se atinge,
a nu se rade,
a nu se plange,
a nu se manca,
a nu se misca,
a nu se exista.
a se observa interdictia
Sa te uiti in jur si sa nu vezi nimic,
doar ai ochii de bronz.
dar fii atent sa nu pierzi ceva.
nu stii niciodata cand te spargi
mai rau cand te ridica de brate sau
mai stiu eu cum cu macarale
sa vezi atunci atentie la durere,
nasol sa fii statuie.
roaga-te sa nu te dezechilibrezi.
Topogane… sau visele unui gras de contrabanda
Cand eram copil mic imi doream sa am o casa cu topogane dintr-o parte in cealalta a casei si din interior pana in exterior, impanzita cu topogane si plina de lifturi de toate soiurile, scarile visam sa fie din franghie si verticale, toate televizoarele sa fie date pe cartoon network, iar frigiderul sa fie plin numai de mcdonals si mars. Atat de mult imi doream lucrurile astea si atat de posibile aveam impresia eu ca sunt incat spuneam in continu ca eu atunci cand voi creste mare imi voi face aceasta casa.
Nu doar atat, casa mea de vis avea sa fie pazita de amazoane si de oamenii-crocodili care traiesc in mlastini, nici nu stiam ce e aia amazon, dar in vis nici nu conteaza ce stii si ce nu stii, visul e facut sa fie ireal, intangibil, irealizabil si multe alte i-uri.
Mai departe am visat sa ajung rapper, ma vedeam revolutionand industria muzilcala romaneasca, de ce rapper, pentru ca nu aveam talent la muzica, si vocea mea era pe undeva pe langa o intalnire dintre oala si podea. Am mai avut apropo de muzica vise mai tarzii de posibil chitarist si rock-star international, scriitor de profesie, mare om de cultura si alte astfel de vise.
M-am calmat cu gandul ca poate un inginer bun este lafel de pretios ca si un cantaret bun sau un scriitor bun, ce poti spune, fiecare cu consolarile lui. Din pacate se cam duce si asta, deci nu am prea ramas cu nimic sa spun sincer.
Insa, cu vocea tremurand, sau mai degraba cu tastele tremurand de la metroul care imi trece pe sub apartament va impart intelepciunea mea asupra viselor.
-> Un tico mov, discutand prostii care se prea poate sa fie mai putin importante decat credem noi, metalica dat la maxim in difuzoarele de masina ‘tunata’ ruland cu 150 km la ora care defapt sunt pe undeva pe la 50 pentru ca acul e derutat si se tot invarte pe tot cadranul, geamurile deschise pentru ca e cald si destinatia necunoscuta.
-> Opt dimineata in Vama Veche, caldura infernala in cort si mahmureala mai crunta decat incape in discutie, cu o vaga amintire ca te-ai suparat azinoapte fara sa stii de ce si o baie in marea rece si murdara pe langa un tip care se unge cu vaselina sau ceva asemanator si isi indeasa virilitatea intre picioare.
Sa va mai impartasesc din intelepciunea mea de om batran de 22 de ani? Daca o fi cazul… va mai spun atat, topoganele sunt de facut, ticoul mov este de trait, iar Vama Veche este de amintit. Cat despre scris si alte indeletniciri de genul asta nu depind decat de pix.
Gata sesiunea
Buna ziua lume. Am terminat scoala… Fericire pe capul meu. Am mai jos o mica portiune dintr-un proiect mai mare la care lucrez, proiectul este in limba engleza asa ca va trebui sa imi scuzati aroganta si sa il cititi asa. Pofta buna…
If you see anything wrong with something your doing you should stop doing it, those are the common rules of being. You most probably hurt more people than you help in life without figuring out you did. But than comes the most troubling question? What can you do when you hurt people and you know you did? Does it depend on the situation? No! The answer is nothing. Why hurt those people even more by trying to man up to your wrong doings when you know you will do them right over again? People don’t change, reactions might, due to rationalization, but a mind does not think one thing in an instant and another in the next. You think like yourself your whole life and that is what we are most afraid of. We generally say that we have our feelings under control but ultimately, feelings are conclusions of the mind due to experience and current standards making them your thoughts and conclusions, thus controlling you. In other words you will either do what you want to in a selfish manner or go crazy.
