Scrisoare de la un gras in sesiune
Long time no see, dupa cum ar spune un american care nu da doi bani pe intalnire. Si cu si fara i-ar fi fost la fel. Dar, de complezenta spui mare majoritate a lucrurilor in societate, asa ca se accepta. Ma aflu din nou in necesitatea de a imi smulge parul de pe picioare fir cu fir. Pentru ca toata lumea sa se prinda despre ce vorbesc, sunt in sesiune. Si am ajuns la concluzia ca singurele lucruri mai enervante decat asta sunt hemoroizii si cel expus mai devreme. Se spune ca pentru a scapa de o durere trebuie sa iti provoci alta mai mare, asa ca m-am apucat si de hemoroizi si de smuls par.
Care e problema… Daca un scriitor poate spune ca are writers block, eu acum am un soi de thinkers block. Momentul in care sunt blocat la creier. Bine, sa fim total sinceri, asta se intampla la mine mai des decat sesiunea, ba chiar mai des decat pipiul, dar acum este nasoala treaba. Am nevoie de niste stupefiante ca sa imi revin la normal, sau mai degraba sa imi revin la anormal. Dar nu reusesc sa gasesc asa ceva prin casa. Asa ca m-am hotarat sa ma indop cu algocalmin, cafea si ceaiuri de relaxare. Am zis sa incerc pe toate caile. Nu se stie niciodata de unde sare iepurele.
Dupa cum zicea un tip acum ceva timp, ce nu te omoara te face mai puternic. Tipul era nihilist ceea ce ma face sa cred ca tipu era intr-o continua sesiune. Dar mergand pe vorba lui, avand in vedere faptul ca sunt mult prea relaxat in general ca sa ma omoare o sesiune, voi considera ca orice s-ar intampla aici voi fi mai puternic, si cu asta imi pot lua de-o grija cu invatatul. Asa ca am stabilit, nu mai invat, oricum que cera, cera, doar dumnezeu ma poate judeca, eu stiu ca sunt predestinat sa fiu mare. Ma rog, mare sunt deja, pe undeva pe la 1,80 95 de kile asa ca mi-am atins scopul.
Ma rog, pana una alta, trebuie sa ma intorc la studiu. V-am exprimat gandirile mele interioare, filosofie in toata regula. V-am pupat pe portofel. Sincer cine ……. a venit cu vorba asta. Cred ca este una din cele mai scarboase din cate am auzit. Inafara de ‘bai saracule, te cumpar’, prietenii stiu de ce. Si asa am facut si reclama mascata, mi-am batut joc de Nietzche, mi-am batut joc de astia cu portofelele, si de mine si de sesiune, si de tot ce se poate, sunt cel mai tare.
Pe data viitoare, care se prezinta a fie viitoare rau.
Cu respect,
Gigel
Despre BMW X5 in Micul Paris
Salutari din Romanica. Am ajuns si eu dupa ceva timp. Am celebrat ca orice alt om venirea cu o petrecere, o iesire in oras, prieteni, tot tacamul. Am ajuns ieri in Bucuresti, Micul Paris cum i se mai spune. Dar nu prea stiu de ce i se spune asa. Asta e problema mea, am fost in Paris si am vazut cum e, nu prea poti sa ii spui Marele Bucuresti.
Mie imi place sincer Bucurestiul, ma simt bine in el. Am fost la un restaurant pe zi m-am plimbat prin oras putin, dupa care am mers la un prieten acasa. Am stat acolo ce am stat si pe la ora 12 am plecat inapoi inspre casa. Eram cu masina si pe drum am observat marea problema a acestui oras. Sa va spun care este aceasta… BMW X5… asta este mare problema din Bucuresti. Nu ma refer la masini de fitze, la copii de bani gata, dorobantisti si alte alea. Pur si simplu BMW X5. Se pare ca masina asta strica tot ce s-a chinuit Bucur sa construiasca. In trafic fiind am ajuns la un moment dat in dreapta unei astfel de masini si aveam din greseala geamul deschis. Toate geamurile, altfel fumurii, erau date jos la maxim, iar in masina patru fete chiuind si fluierand pe manele si alte astfel de zgomote iar la volan un mascul feroce cu fata de tractor. M-am gandit ca nu are nimic, se intampla, masina trebuie sa fi avut probleme la sistemul de sonorizare. Se face verde la semafor, in dreapta, facand slalom printre masini, un X5. Nasol, i s-a stricat cutia de viteze sau acceleratorul omului. El nu facea decat sa ii fereasca pe cei din jur. Merg mai departe, ma depasesc ambele BMW-uri si intr-o clopita imi taie calea un alt X5 de a trebuit sa imi zdruncin creierii ca sa evit un impact. Futu-i mama ei de servo-directie, ca din cauza ca s-a stricat ea era sa ma stric si eu. Noroc macar ca si-a mai revenit putin dupa.
Fratilor, daca vedeti sa sunt asa proaste masinile astea si se strica una doua, nu le mai luati. Sau macar hai sa facem o plangere la BMW poate le repara sau ceva. Eu stiam ca asta e o firma buna.
Daca incerci
Aveam o viata foarte frumoasa. Doar ce ma casatorisem cu iubita, lucram la o firma de consultanta pe un salariu cum nu multi au si mai mult de atat imi cumparasem ultimul model de Mercedes SL. S-a hotarat sotia sa imi ia masina pentru ca sunt un sot foarte bun. Ea lucra la o firma de avocatura in oras. Eram oameni importanti. Ne mutasem in suburbii la o casa cu un etaj, trei dormitoare… pentru ce am luat-o asa mare nici nu stiu. Dar ce sa ii faci, aveam bani, aveam tot ce ne doream, am zis sa luam casa exact cum o vrem. Asa ca am luat-o. O data la doua saptamani venea gasca la noi la un cocktail. Sa nu va spun ca invatasem sa fac cocktailuri. Mergeam cu sotia la tot soiul de cursuri pentru in casa, cocktailuri, gastronomie, gradinarit, dans. Tot felul de lucruri pentru a ne umple timpul si a ne simti bine impreuna. Aveam viata din filme. Sa va zic cum a inceput… Eram la nunta unui prieten foarte bun de-al meu, ea era din partea miresei. La miezul noptii s-a furat mireasa, ca la orice nunta, ea era in gasca de fura mireasa. Eu eram in gasca de primire. M-au sunat pe mine sa negocieze, ea era de partea cealalta a telefonului. Si asa ne-am cunoscut. Cand s-au intors inapoi si am aflat cu cine am vorbit, am inceput negocierile pentru altceva. Si de atunci ne-am format un obicei din negocieri. Dupa 3 luni ne-am casatorit. Dupa inca doua luni ne-am mutat in casa noua. Si asta a fost. Un film de dragoste.
Dar te saturi, iti trece sau cel putin asa ti se pare. Asa ca dupa doi ani de casatorie fericita am inceput sa o insel. Ieseam in cluburi si agatam gagici noi. Mergeam cu ele la apartamentul vechi, de care ea stia ca il aveam inchiriat. Si tot asa pana cand m-am hotarat ca nu e cazul, ca am o varsta si ca sunt serios. Ea era tot ce imi doream si nu mai aveam de gand sa o insel. Asa ca intr-una din zile m-am dus la ea si iam spus tot. Ca sa fiu corect. M-a dat afara din casa, si mi-a luat si Mercedesul. Dupa 2 luni de stat inapoi la apartament am primit foile de divort. Ea a ramas cu casa si masina si conturile, eu am ramas cu un salariu care mergea din ce in ce mai prost. Eram neatent la munca, nu mai faceam nimic bine. Mi-a zis seful sa iau un concediu, si sa ma duc pe undeva, ca stau degeaba aici. M-am dus, la mine in apartament. Normal ca toti prietenii mei nu mai vorbeau cu mine, parintii ma certau de fiecare data cand vorbeam cu ei. Toata lumea era distanta. Am stat o saptamana in apartament singur si m-am uitat la televizor, la filme si la seriale. Dupa o saptamana dupa ce m-am intors la munca m-au dat afara pentru ca nu adusesem nimic companiei in ultima luna. Asa ca ramasesem fara sotie, fara munca. Totul cum nu se poate mai rau.
Pe la sfarsitul zilelor negre, asa le spun acum, am avut vreo 2 luni de stat singur in casa. A venit un prieten bun sa imi spuna ca mi-a facut ceva ingrozitor. Ca ii pare extrem de rau dar mi-a regulat nevasta. L-am pupat. Intr-o saptamana eram in picioare la ora 7 dimineata, la 8 eram la cafenea cu ziarul in mana, imbracat in costum, gata de munca. M-am angajat la o firma frantuzeasca, pe un salariu destul de bun, dar nici pe departe ca cel vechi. Dar am muncit de mi-au sarit capacele, proiecte, voluntariat la tot felul de evenimente, mi-am facut prieteni mai sus si tot asa. S-a eliberat jobul de asistent manager, l-am castigat. Am ajuns la salariu de milionar, mi-am cumparat masini, o casa noua doar pentru mine, un iaht. Agatam numai gagici de la marile case de modele, eram regele lumii. M-am mutat in Franta pe coasta mediteranei. Mi-am luat o casuta acolo. Imi pusesem toti banii in banca, ma lasasem de munca si acum ma distram, perioada de glorie. Doua luni dupa ce m-am mutat in Franta a dat faliment banca in care aveam majoritatea banilor. Ramasesem cu 300 de mii de euro toti banii. Eu cheltuiam mai mult de atat in cateva luni. Nu puteam sa traiesc in luxul asta cu 300 de mii toti banii asa ca m-am mutat in Paris, mi-am vandut casa si mi-am luat un apartament. Am pus banii parte intr-o banca si parte in actiuni.
Pentru mai mult detaliu despre mine, cititi cartea.
Carte tradusa in 70 de limbi. Mai mult de 3 milioane de exemplare vandute in toata lumea. Castigator al premiului Pulitzer.
Fara rost din Leicester
Va salut din Leicester UK. Se intampla ca ieri nu aveam chef sa stau pe-acasa, motiv pentru care m-am hotarat sa dau o raita prin Leicester. Sa vad ce mai e pe-aici… Asa ca, m-am intors pe blog cu inca un post fara nici un rost, dar e blogul meu asa ca trebuie sa suportati.
Am fost aseara in club, The Venue, pe numele lui. Un club studentesc, cel mai mare de pe-aici din cate am inteles. Dragut, o hala imensa cu muzica de toate soiurile, cateva baruri putin cam prea mici, jocuri de lumini, si o cusca pentru fumatori. Si cand zic cusca chiar nu mint. Era o iesire pentru fumat cu gratii de jur imprejur, in aer liber, unde se strangeau mai multe suflete decat ar trebui sa fie in acelasi loc. Daca vrei sa scapi de jumatate din fumatorii din Leicester, pune o bomba si ai scapat de ei.
Am vazut, dupa cum era si normal, foarte multe specimene. Tot felul de oameni beti, de sex masculin, feminin, neutru, orice. Daca lasau caini inauntru si aia ar fi fost beti manga, dar ma rog, nu ne legam de treaba asta pentru ca ma aflu in lumea lor. Plus ca nici eu nu eram cel mai sobru animal de acolo, insa macar eu eram animal de casa. Sa vvezi fiarele cum zbierau. Jungla tata…
In orice caz, trebuie sa completez cu faptul ca m-am simtit bine. Distractiv… Si in seara asta se ia de la capat, numai ca azi s-ar putea sa mergem in oras… La vreun club mai smecher. Tare
Ne mai auzim noi… Poate o sa va mai spun despre Leicester… daca am ce.
Distractie placuta sambata seara… sa aveti grija cum menajati alcoolu. In caz ca nu stiti acesta se consuma in cantitati mari pentru a avea efectul dorit. Cat despre droguri, cine v-a spus sa fugiti de ele e un ipocrit… Va urez halucinatii placute si cat mai multe vise umede.
Londra cu soare
Ora doua si jumatate in Londra. Doar ce m-am intors de la o plimbarica placuta. Cu un prieten foarte bun de-al meu pe numele lui Dusu, adica eu… adica am fost singur :D. Vreme perfecta, lume multa, fara geci. Ce sa mai spun, terasele pline, tot ce vrei de la un oras turistic. Vreme perfect turistica.
Foarte misto. A inceput sa se vada venirea verii pe-aici, si odata cu asta si nervozitatea examenelor. Mai e putin peste o luna si vine sesiunea, dardaie mainile cand spun treaba asta… Dar dardaie glasul cand spun ca dupa sesiune vine vara asa ca… avem ce astepta cu pixurile in mana ca niste studentii constiinciosi si ahtiati dupa distractie ce suntem.
Tare… Ma plimbam prin oras cu prietenul meu drag sa mai vedem care este peisajul Londrei primavaratice (nu stiu daca exista cuvantul asta), si am observat ceva de-a dreptul extraordinar. Londra e plina de oameni care stau afara la o bere pe coltul strazii. Misto de tot. Prima concluzia aici… vremea frumoasa face viata mai placuta, de-aia toti romanasii nostri sunt in spania sau italia.
Ma rog… nu acolo vroiam sa ajung. Ideea este ca intotdeauna am injurat Londra. Si inca o injur… dar cred ca incepe sa imi intre in gratii dupa lungul timp petrecut aici… Oricum sper sa nu creada sormea acum ca avea dreptate… pentru ca ar fi prea trist… deci Andra treci peste ce am spus aici.
