dobitocenii in insomnie
sesiune. alta sesiune
nu pot sa dorm. nu pot sa invat. nu am chef. ma plictisesc. n-am chef sa citesc sau sa ma uit la un film. ascult jazz si beau. coleman.
ma plictisesc si nu pot sa dorm, ceea ce imi confera starea de care am nevoi plus de asta sunt putin beat… putin beat pentru ca beau din sticla pe care mi-a luat-o taica-miu de pe aeroport.
concluzie… nasc sub amprenta tatalui meu posturi plictisite si lipsite de somn.
Ideea e, cel putin in conceptia mea, ca mi-am desavarsit existenta artistica.
Asta a fost.
pana data viitoare, MA APLEC, dar nu stau aplecat ca probabil o sa stau mult.
Catre cei ce vor sa fie statui
De ce sa fii o statuie?
a nu se uita,
a nu se calca,
a nu se lovi,
a nu se ridica,
a nu se atinge,
a nu se rade,
a nu se plange,
a nu se manca,
a nu se misca,
a nu se exista.
a se observa interdictia
Sa te uiti in jur si sa nu vezi nimic,
doar ai ochii de bronz.
dar fii atent sa nu pierzi ceva.
nu stii niciodata cand te spargi
mai rau cand te ridica de brate sau
mai stiu eu cum cu macarale
sa vezi atunci atentie la durere,
nasol sa fii statuie.
roaga-te sa nu te dezechilibrezi.
Individ prin excelenta (sau Sancte mediocritas)
Sa vrei sa simti ca viata ta se duce,
Sa-ti dai un semn, un strugure sau un ciorchine.
Vrei sa privesti mahnirea-n fata,
Sa lupti continu cu nefericireaa.
Dar stai, ca mai departe sa te-ntrebi
Se merita?
Sa-ti rupi din pielea imbaxita cand e asa frumoasa doar.
Sa pui pe ea tonuri si nuante,
Cand nu mai merita nici natural.
Te rupi de tine si te-ntrebi,
Ca mai normal e natural.
Sa nu aspiri, sa nu te vrei
Mai, mai si inca ceva mai
Ca ei?
si te tai din nou si te intorci.
sa stai la loc in baie sa tronezi
Si sa te-mpaci cu singura creatie demna de atentie.
Cuvinte pe post de obiecte si fiinte
Va voi mai enerva cu o serie de trei poezii scrise in momente de pauza mentala:
Sunt schiop pe dreapta,
am ramas intr-un cuvant.
Ala stangu’
femeia, in litere dogmatice.
O imblanzire vaga a unei pisici care traieste in casa.
Am incercat s-o scot afara dar
parca tot degeaba,
nu-mi iese, nu-mi vrea.
Si trag de ea ca sa aibe loc vaca,
pana poate o scot si pe-aia,
ca m-am saturat de veselie.
Am ramas schiop si pe stanga,
aia de mai sus pe stanga se dusese de mult
Am ramas cu mana dreapta-n sus.
baliverne la cerere
Am cerut parerea unui prieten apropo de ceea ce scriu eu p-aci. I-am spus “uitete si tu pe blog si marcheaza-le pe alea mai bune”. Raspuns, si verdict “bai, mie nu imi place cum scrii tu, eu ti-am mai spus, mi se pare ca nu ai nici un subiect”.
In alte cuvinte din aceasta scurta introducere, deduc faptul ca nu mai am nici un subiect, sunt un om fara subiect. Mi-a mai spus ca fac doar jocuri de cuvinte care defapt nu spun nimic, un fel de forma fara fond, imi e greu sa cred ca nu am nici un subiect prin cate am scris pe-aici. Dar ma rog… nu acesta este subiectul pe care vroiam sa il ating in postul pe care il cititi acum.
Ideea este in felul urmator, m-am simtit putin inutil, putin superficial si putin caraghios la toate vorbele prietenului meu, insa abia la ultima fraza mi-am dat seama ca si el e un pic caraghios si un pic inutil, in cam aceeasi masura ca si mine. Daca nu ma joc cu cuvintele ce altceva pot face pentru a imi imbunatati “maiestria”? Intradevar nu are ce cauta ultimul cuvant acolo, este pus special pentru a motiva mai bine indeletnicirea mea. Cum ai putea sa faci orice din cuvinte daca tu nu te-ai jucat niciodata cu ele. Mie imi place sa vad campuri inverzite in cuvinte si munti si baruri extraordinare, si sincer doar in cuvinte ai putea sa pui munti si baruri in acelas context. Este cel mai placut lucru pe care il poti face ca dintr-o relatare sa dai o stare de spirit.
Sa trecem mai departe, joaca educa un copil, iar intre cuvinte eu ma consider la nivelul de sugar, motiv pentru care trebuie sa ma joc. Doar am trecut de patratul care intra in gaura patrata si rotundul care intra in cea rotunda, inca nu stiu nimic de cub si cilindru asa ca va trebui sa ma mai joc putin pentru a mai descoperi cate ceva. Nu va suparati pe mine pentru ca nu stiu sa fiu mai serios in aste indeletniciri, insa seriozitatea aduce cu ea si un dram de lipsa de curiozitate, ceea ce este mai important la mine deocamdata si nu sunt dispus sa o dau pe practici mai comerciale.
Pe data viitoare, care cel mai probabil va aparea tarziu ca deja m-am intrecut pe mine cu doua posturi in aproape o zi.
Pana atunci, ma aplec.
