Experienta si sensorii ne dau tot ceea ce stim despre viata, asta numim educatie. In afara de educatie exista anumite functii si cunostinte cu care ne nastem. Gusturile se formeaza, avem tendinta sa copiem ceea ce se intampla in jur, poate sa nu iti placa in mod special o poza insa daca lumea in jur o apreciaza iti vei impune sa iti placa si astfel o sa incepi sa o apreciezi. Toate gusturile se educa. Insa intrebarea mea este daca exista frumusete absoluta, in sensul ca orice om ar avea primul instinct sa spuna ca ceea ce vede este frumos. Probabil ca raspunsul adevarat sta in cartile de psihologie, iar eu nu am studiile necesare inca pentru a afla. Dar sa vedem daca putem optine un raspuns prin ratiune.

La nastere, un copil, (din cate am inteles eu) nu are decat un bagaj genetic de cunostinte, o serie de posibilitati de personalitate, aspect, si un inceput de capacitati cognitive. Pentru a se folosi de ceea ce are in bagaj are nevoie de observatie si educatie. Daca, la inceput, un copil va fi extrem de entuziasmat de tot ceea ce vede in jur, pe masura ce creste acesta va fi tot mai obisnuit, totul va fi ordinar. Isi va forma o idee despre tot ce e in jur, va sti ce este mancarea, va sti ce e un cal si asa mai departe. Insa sunt anumite lucruri la care inca suntem entuziasmati, cum este frumusetea. Asta inseamna ca nu stim inca totul despre ea? Sau ca nu o vedem destul de des? Dar si asa frumusetile care ne inconjoara indeaproape ajung sa nu ne mai uimeasca.

In alta ordine de idei, cum putem sa stim daca frumusetea la care noi ne miram este doar frumusete pentru noi sau frumusete pentru oricine o vede. Simplu vedem cum reactioneaza toata lumea la o astfel de frumusete. Si avem atunci peisaje extraordinare, cum ar fi o plaja in insulele Caraibe (un simplu exemplu, e primul care mi-a venit in cap). Oricine vrea sa ajunga acolo, este o destinatie extraordinara, deci putem trage concluzia ca exista frumusete absoluta. Dar din nou lumea care sta acolo nu o va mai vedea ca pe ceva extraordinar.

Nu neaparat, si am ajuns la partea cea mai importanta a intrebarii (dupa parerea mea). Daca experienta si educatia ne-a condus la concluzia ca destinatia Caraibe este extraordinara, atunci nu este o frumusete absoluta. Un extraterestru probabil ca nu ar merge acolo… pentru ca experienta lui nu ar coincide cu a noastra. Intrebarea defapt se refera la existenta unei frumuseti care, indiferent de educatie sau de experienta, sa uimeasca. Am invatat in copilarie ca excrementele sunt cah, dar initial nu ni se parea. Asta inseamna ca excrementele nu sunt un urat absolut, ci un urat educat… O floare este frumoasa pentru ca asa am invatat. Barbatilor le plac fetel slabe pentru ca asta a fost concluzia la care au ajuns prin observarea gusturilor celor din jur, in alte vremuri erau apreciate alte fete (e un simplu exemlu din nou). Deci revin cu intrebarea, exista frumusete pe care sa o apreciezi indiferent de experienta?

Prin logica mea, exista doua raspunsuri posibile:

Raspunsul unui sceptic: Nu exista frumusete absoluta, doar experiente care ne indica frumusetea. Acest raspuns vine de la imposabilitatea de a stabili gradul de frumusete al lucrurilor datorita faptului ca toti oamenii sunt subiectivi(vorbesc din experienta, sau educatia lor).

Raspunsul unui romantic: Tot ceea ce exista in lume este frumusete absoluta insa educatie ne face sa nu realizam aceasta. Concluzie trasa din observarea reactiilor unui copil nou nascut (fara experienta), singura sursa de obiectivitate in discutii legate de experienta. Acesta va analiza tot si va fi uimit de tot ce vede in jur, astfel incat putem spune ca tot ceea ce vede este frumos pentru el. Neavand experienta necesara pentru a stii daca ceva este benefic sau malefic, el ne poate arata obiectiv cat de frumos este ceea ce vedem.