Invatam pentru examene si eu, ca omul cu perspective de viitor. Nu stiu care sunt alea insa inca le caut. Cert este ca invatam sau cel putin asa vreau eu sa cred ca se numeste statul cu cartea in fata. Nu pot sa invat fara o muzica de fundal asa ca am dat drumul la radio. Intre melodiile comerciale si de semi-proasta calitate se mai auzea cate o reclama cu una si cu alta, discoteci, cluburi si alte nebunii, exact ce am eu nevoie in timpul studiilor. Pana la un moment in care incepe o reclama la un mare festival in vestitul Hyde Park. Nume de trupe celebre, cantareti mari, staruri si alte alea. Interesant, distractiv, nou si tot felul de calificative erau insirate de boxele combinei muzicale. Am tot ascultat pana cand pe la jumatatea reclamei a zis data. E dupa sesiune. Merg. Nici nu mai intra in discutie. Sunt inca aici, pretul nu e prea mare, trupele sunt foarte misto, adjudecat. Vroiam sa intru pe net secunda doi sa ma uit de bilete, sa mai sun niste colegi sau sa le las un offline sau poate un email, nehotarare. Ce sa fac, cum ii contactez? Totusi e vacanta, jumatate nici nu sunt aici, in orice caz jumatatea importanta. Poate un mesaj pe facebook sau ceva de genul.
Atata abatere de la invatat, pic examenele pentru ca am pierdut timpul cu o reclama si cu o serie de intrebari declansata de aceasta. Reactie in lant. Si totul pana la sfarsitul reclamei, care chiar pot sa spun ca a fost destul de lunga. Care sfarsit a prezentat numele festivalului de muzica. Care nume m-a determinat sa nu mai vreau sa merg la acest uber-eveniment. Mi-a provocat un alt lant de intrebari, o serie de injuraturi si un sentiment foarte puternic de scarba.

O2 Wireless Festival