Sunt trist. Motivul pt care sunt trist este ca sunt singurul care ma intelege. nu gasesc in toata lumea asta persoana care sa simta ceea ce simt eu. Nu ma potrivesc. Nu ma deranjeaza, nu sunt trist ca nu ma potrivesc. Sunt trist pentru ca nu am ce potrivi. Nu am ce ajuta si nu am ce indruma. Ma simt inutil aici. Ma simt lipsit de viata si privat de bucurie. Cea mai mare fericire pe care poate un om sa o aibe e data de faptul ca prezenta lui ajuta la ceva. Ca cineva depinde de el. Eu sunt dependent, dar sunt dispensabil. Am nevoie, dar nu sunt o necesitate. Ce e cel mai trist este ca am simtit cum e sa fii necesar si mia fost furat acest sentiment, sau mai bine spus am dat acest sentiment la schimb in favoarea altor lucruri. Practic, miam dat fericirea sentimentala temporala pentru cea de termen lung. Nu stiu daca este o decizie buna de facut, insa stiu ca la momentul acesta nu pare a fi. Ceea ce este cel mai trist este faptul ca oricat as incerca sa imi exprima aceasta stare, nu am cum si mai ales cui. Sincer sa fiu nu ma deranjeaza tristetea deoarece am impresia ca aceasta sporeste creativitatea si defineste personalitatea, insa pe termen lung determina instalarea unei stari de depresie. Care la randul ei poate duce la nu mai putin de capodopere artistice si adevarata frumusete insa intro prea mare doza duce la altele, care altele pot fi extraordinar de daunatoare pentru sanatatea mentala a unui individ. Trebuie sa fim perfect constienti de necesitatea omului de a avea echilibru. Unul din singurele lucruri care tin o persoana de la a ajunge rau. Orice lucru pozitiv trebuie echilibrat cu un lucru negativ si invers. Imagineazati cum ar fi sa avem parte numai de lucruri bune, nu am putea sa le simtim cum trebuie, toata lumea ar fi prinsa intro stare de monotonie si de lipsa de atractivitate, un soi de communism al mintii. Daca nu ar mai exista oameni urati cum neam da seama cine e frumos? Dar dealtfel prea multe lucrui rele pot duce la o incapacitate de a mai face fata. Am ajunge sa credem ca totul e urat si nu am mai vrea sa incercam si sa ne uitam astfel blocandu-ne fata de lucrurile frumoase. si in acest caz viata nu ar mai avea rost, mai bine fara decat sa suferi fara pic de recompensa. Am ajunge cu totii nihilisti si sinucigasi. Am ajunge sa credem ca autodistrugerea este singura cale de a iesi din stare. Sunt singur si sunt cel mai des bucuros sa fiu singur. Si acesta este cel mai trist lucru. La a fii fericit ca esti singur se ajunge atunci cand ai fost singur de atat timp incat egoismul a devenit un scop. Nu mai poti sa faci fata nevoii oamenilor de a fi ajutati deoarece tu nu ai fost. Crezi ca ajutorul nu e necesar pentru ca tu nu ai avut parte de el in perioadele tale de tristete. Si iti acorzi tot interesul tie, lumea din jur nemaifiind un prieten, ci mai degraba dusman. Nu te lasa sa gandesti despre problemele pe care le ai. Insa e bine, cateodata faptu ca nu le dai atentie le face sa dispara deaici si ideea ca timpul rezolva orice problema. Dar tu nu vrei sa crezi asta, vrei sa zici ca nu e asa, lasama sa imi rezolv problemele ca sa imi fact imp sa stau cu mine si sa contemplez. Stiu ca suna aiurea dar tocmai asta inseamna nevoia de singuratate. Egoism. Dorinta de a iti acorda tot timpul tie si incapacitatea de a te gandii la lumea din jur. La urma urmei toti avem nevoie si toti suntem dependenti, insa cea mai mare frica a unui om este aceea ca nu mai e nevoie de el, si in momentele alea incearca sa arate ca nu e adevarat, astfel dand dovada de capacitati altfel imposibile.