M-am intors, scuzzati-mi intarzierea dar am avut mari probleme cu internetul. Daca mai spune cineva ca Romania e mai praf decat orice alta tara tin sa il contrazic. Mi-au sters contul de telefonie fixa din greseala. British Telecom, super, nici nu incep sa va spun cate telefoane a trebuit sa dau ca sa aflu ca am fost sters. Nimeni nu stia ce se intampla, asa ca fiecare ma transfera spre alt departament. Am ajuns sa imi fac prieteni la BT, imi venea sa ii intreb daca nu vor sa mearga la o bere, ar fi fost mai ieftin si mai placut. In orice caz, mi-am incarcat modemul de telefonie fixa si m-am reconectat. Oricat am incercat sa zic ca nu mor fara internet… adevarul este ca sunt dependent, sunt un soi junky al internetului. Si adevarul este ca nici nu stiu ce fac pe internet dar nu pot sa stau fara. E ideea de a fi conectat probabil. Oricum, am internet acum, care merge o idee mai bine decat dial-up-ul pe care ne bateam in clasa a 7-a ca sa stam pe mirc. Problema e aici ca ideea e foarte proasta. Ma rog… important este ca m-am intors si acum nu o sa va mai plictisiti (glumesc, o sa va plictisiti lafel). Martea asta, adica ieri am avut din nou cursul de scriere creativa, in care am invatat sonetul. In urmatorul post veti putea vedea ce am facut la curs si linkuri catre cateva sonete pe internet. Iar in acest post va voi pregati pentru o insemnare care va urma, cel mai probabil dupa curs. Va voi da o intrebare, care ma tot framanta pe mine, si la care sper sa pot sa raspund. Exista frumusete absoluta sau frumusetea se educa? Raspunsul intrabarii poate sa aduca cu el un numar imposibil de alte intrebari (dar cred eu ca asta si speram) E adevarat ca mi-am pus o intrebare putin cam grea dar se mai intampla. Pana data viitoare va las cu Shakespeare si probabil cel mai cunoscut sonet din lume: 

Shall I compare thee to a summer’s day?
Thou art more lovely and more temperate:
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer’s lease hath all too short a date:
Sometime too hot the eye of heaven shines,
And often is his gold complexion dimm’d;
And every fair from fair sometime declines,
By chance or nature’s changing course untrimm’d;
But thy eternal summer shall not fade
Nor lose possession of that fair thou owest;
Nor shall Death brag thou wander’st in his shade,
When in eternal lines to time thou growest:
So long as men can breathe or eyes can see,
So long lives this and this gives life to thee.