Salutari lume, stiu ca v-am promis de ceva zile acel curs. Pentru acele cateva sute de mii care asteptau nerabdatoare… (cred ca vreo 1…) Astazi vom studia sonnetul.

Sonnetul este o poezie cu forma prozodica cu 14 strofe in pentametru iambic. Prin aceasta intelegem masura poeziei. Avem de-a face cu o serie de cinci grupuri de cate doua silabe din care cea de-a doua este accentuata. Puteti vedea ca exemplu: Shall I/ com pare/ thee to/ a sum/ mers day/ … am notat cu / silabele accentuate. Astfel incat avem zece silabe pe vers.

Sonetul poate fi de trei feluri, petrarcan (sau italienesc), shakespearian(sau englezesc) si contemporan. Sonetul a aparut in secolul 14 odata cu poetul italian Francesco Petrarca si a intrat in Marea Britanie odata cu Thomas Wyat in secolul 16. Insa a ajuns la apogeu prin Shakespeare care a folosit acest soi de poezie foarte mult. Banuiesc ca ati vazut poezia pe care v-am lasat-o in postul de joi seara.

Trecem la lucrurile mai folositoare acum. Dupa cum v-am spus exista doua feluri de sonet, unul este italienesc si cel de-al doilea englezesc, acestea se diferentieaza prin rima. Cel englezesc are rima incrucisata pana la cel de-al 12-lea vers inclusiv dupa care ultimele doua versuri rimeaza intre ele (de forma ababcdcdefefgg). Iar cel italienesc are un soi de rima imbratisata pe primele 8 versuri dupa care pana la 12 e rima imperecheata iar ultimele doua versuri sunt aritmice (de forma abbaabbaccddef).

Este esential pentru un sonet sa aibe intre versurile 8 si 9 o rasturnare de situatie. E necesar ca expresia poeziei sa se schimbe. Cel mai des sonetele au o tema foarte profunda.

Un exemplu de sonet contemporan este “Rain Moving In” de John Asbury

Este un soi de poezie care necesita multa atentie si multa gandire, insa e foarte misto daca iese. Succes la sonete.