Ca sa incep…
Am ajuns la comentul tau despre romania. eu locuiesc in Londra momentan. E misto, dar are multe probleme sociale. E ca si cum daca ai destule probleme externe nu poti iti faci singur probleme insa daca nu ai nici o problema ca tara trebuie sa intervina problemele sociale.(nu stiu sigur daca are sens ce am spus.)
Vroiam sa spun ca Romania are problemele ei. Viata politica la pamant si economia la firul ierbii (ca e putin peste pamant) si nivelul de trai foarte prost insa nu e chiar asa de rau. Adica din perspectiva mea, inafara de anumite persoane pe care le-as impusca totul e destul de bine, sau cel putin ar putea fi.
Si sincer nu as vrea sa fie occidentala. Strica, noi suntem altfel, ca spirit national. Suntem multe lucruri rele insa suntem mai multe bune.
Tablou de vara
Era perioada caniculara a verii dobrogene. Se ajungea la temperaturi de peste 40 de grade si soarele batea mai tare decat un par in mana celui mai mare nemernic. Era foarte cald, atat de cald incat nu puteai face nimic, decat sa stai in casa sau undeva cu aer conditionat, nici macar plaja nu era o optiune. Daca ieseai din apa nu puteai face fata caldurii. Nimeni nu era pe strada. Mai vedeai cate o masina pe ici pe colo, cu toate geamurile deschise si cu toate mainile afara, mergand cu viteza in speranta ca poate se va mai raci putin inauntru, sau cu geamurile inchise si aerul la maxim. Lumea care mai era pierduta pe strada trebuia sa aibe sticla de doi litri de apa la indemana. Mare parte a ei varsandu-se peste corpuri. Asfaltul era incins atat de tare incat daca turnai apa sfaraia. Era ca intr-un cuptor, si problema cea mai mare era ca nu batea vantul deloc si nu exista nici o metoda de a te mai racori putin.
Mergand pe bulevardul principal al orasului, puteai vedea terasele cafenelelor goale, sistemele de racire cu pulberi de apa nemaifacand fata. Puteai vedea cafenelele pline cu usile inchise, paharele pline cu gheata, si berile inghetate ale clientilor. Puteai vedea parcurile parasite din cauza caniculei, mai trecea din cand in cand un ratacit prin ele, un imun la temperatura deja stupid de ridicata. De obicei pline, in mod special in zilele weekendului, cu batraneii lor si cu copii jucandu-se prin jurul lor. Acum lipsite de activitate, cu copacii incinsi si iarba schimbandu-si culoarea spre un rosu aprins.
Atat era de incinsa atmosfera incat vederea era tulburata, vedeai valurile de deasupra focului in aer, vedeai culorile schimbate, vedeai totul mai portocaliu decat era. Singura scapare era berea de la congelator si gasca de prieteni cu care sa mai poti uita putin de temperaturi. Deabia mai puteai astepta venirea serii in speranta ca atunci se va mai raci putin dar de cele mai multe ori nu se intampla. Noaptea care urma era un cosmar, nimeni nu putea dormi fara dispozitivul de aer conditionat pornit la maxim. Daca nu aveai asa ceva nu erai in stare sa dormi, geamurile deschise la maxim nu erau o solutie. Iar dimineata cand te trezeai erai mai slab cu 5 kilograme, toata apa scursa din tine in saltea era deja evaporata.
Cine a zis ca iarna nu-i ca vara nu mintea.
Nostalgie
Trebuie sa mai pun ceva din cand in cand. Nu am prea avut timp sa ma mai gandesc la ceva in ultima vreme. Asa ca va las sa va delectati cu un pic de tinerete
ERGO BIBAMUS!
Trebuie sa recunoastem ca la noi in perioada electorala e mai bine decat de craciun. Avem cadouri, spectacole, scandaluri si tot ce ne dorim. Unii primesc mariri de salarii, asta se pune in loc de reducerile din toiul sarbatorilor. Se dau pui, cozonaci si cate si mai cate. Ba chiar avem politicieni care nu numai ca inteleg ce situatie nasoala e in Romania, ba chiar au gasit si rezolvarea. Dupa patru ani de munca, de analiza acum si-au dat seama care este situatia adevarata si acum iau masuri. Si nu oricum, drastice, mariri de 50%, 1000 de legi noi, demisii, cercetari. Tara asta nu se mai opreste din crescut si dezvoltat. Mai avem prin patura politica personaje care simpatizeaza cu lumea de rand si nu numai asta, chiar le fac munca. A, putea spune ca avem o clasa politica foarte diversificata insa poti spune ca toti au un lucru in comun. Pot fi asemanati cu personaje din romanele romantismului.
Sa va ilustrez conceptul meu. Eroul romantic este de foarte multe ori urat, este plasat in situatii exceptionale, este intr-o continua lupta cu limitele, poate proveni din toate mediile sociale. Aici a aparut pentru prima oara omul complex, de multe ori eroul afisaza parti rele si parti bune, in cazul nostru primele sunt mai importante. Apare estetica uratului si intotdeauna se trece in extreme. Nu se va intampla niciodata ca un erou romantic sa anticipeze, traieste pana la extrem, se loveste de situatii limita. Si precum orice opera romantica si in comedia noastra totul se invarte in jurul dragostei. In mijlocul clasei noastre politice se da o lupta crancena pentru dragoste. Dragostea poporului pentru elita este ceea ce ii starneste iar dragostea fata de tara este ceea ce ii tine in cursa. Daca va spune vreodata cineva ceva diferit sa nu ii dati crezare. Eu propun sa le demonstram ca nu ii iubim ca doar asa mai scapam de ei. Poate ne lasa in pace pentru ca prea multa dragoste sufoca orice relatie.
Vorbim, glumim, radem si mai si citim din cand in cand, luati Caragiale ca sa vedem situatia tarii actuale. Si avem aceeasi replica celebra care desi repetata de atatea ori, nu si-a pierdut inca sensul si se pare ca mai e ceva pana ce se va schimba. Pana atunci ajungem la dilema Cetateanului Turmentat…
EU CU CINE VOTEZ?
ZIUA UNUI TIP DE TREABA
Se trezeste dis de dimineata. La ora 7 e in picioare. Se uita pe internet, la stiri. Isi face o cafea. Isi ia scrumiera langa el pe canapea si pachetul deschis ieri la ora sase. Pana termina cafeaua si stirile o si umple. Deschide putin geamul ca sa nu umple casa de fum dar nu prea mult sa nu ii fie frig. Afara se pare ca ploua din ce in ce mai mult. Il doare pieptul dimineata, probabil ca din cauza tigarilor care cresc in numar si in importanta pe zi ce trece. Dar ii trece dupa ce isi aprinde o tigara, nu e nici o problema, pana la urma inseamna ca il doare pieptul doar 10 minute, adica cat are treaba la toaleta. Cum iese de acolo o si aprinde. Se uita la ceas, parca incearca sa vada cat pierde din zi cu spalatul. Incearca sa bata recordul. Pe la jumatatea cafelei se gandeste de ce este el asa de interesat de lume, insa pana la urma isi da seama ca o face din obisnuinta si in mod special pentru cafea si tigari. Pe la ora noua fara un sfert e gata de plecare. Se duce la asa zis-a munca. Munceste la un teatru, e la ghiseul de bilete. Castiga foarte prost. Ia salariul minim pe economie. Dar macar are intrare libera la un spectacol pe saptamana. Si asta pentru ca se intelege bine cu tipu care verifica biletele. Vede cand ramane un loc liber si se duce si el. Acum ruleaza o tragedie greceasca. Se aude ca piesa ar fi foarte buna. Scapa de la serviciu la ora 5. Teatrul este in centru iar el sta la 6 statii de metrou distanta. Sta intr-o zona cam saracacioasa. Intr-o garsoniera goala cu un pat si un birou. Mai merge din cand in cand la plimbare in centru. Nu prea are prieteni asa ca merge singur cel mai des. Se mai intampla sa se mai intalneasca cu cate un fost coleg de la facultate, pe care ii minte cu nerusinare de cate ori ii vede. Le zice ca duce o viata foarte buna, ca are o nevasta si un copil si ca lucreaza intr-o corporatie. Si de fiecare data cand le zice asta colegii il felicita si incep sa il invite la cina si sa ii ceara numarul de telefon. El le da alt numar de fiecare data. La ora 5 cand scapa de la serviciu se duce la magazin sa faca cumparaturi. Nu isi cumpara mai nimic. A invatat sa fure. Deschide pachete de mezeluri, ia feliile din ele si le pune intr-o caserola pe care o cara tot timpul la el. Isi mai cumpara cate o sticla de alcool din cand in cand, inca nu si-a dat seama cum sa le fure. Fura carti pagina cu pagina pana face cartea intreaga si o leaga el acasa. Sampon, sapun si pasta de dinti fura la fel ca si mezeluri, deschide flacoanele si toarna in recipiente de hotel. Cara la el in fiecare zi un termos de 500ml pe care il umple la restaurantele cu “free refil”. A gasit cateva prin centru, pe langa teatru care au dozatorul dupa bar, si se duce pe la 6 seara, cand e destul de gol astfel incat sa nu il vada nimeni, isi umple termosul dupa care o ia inspre casa. Se aseaza la birou, ia caietul, scrie doua, trei pagini, deschide sticla de alcool, deschide cartea si isi vede de treaba. Se baga in pat pe la ora 11 se culca si se trezeste a doua zi.
