Curs: Detalii sensoriale 1
Continuam cu acel curs despre care am vorbit ieri. O sa fie in mare o treaba saptamanala, acum este o exceptie pentru ca saptamana trecuta nu am scris nimic despre el. In sedinta de saptamana asta am vazut cum se folosesc detaliile sensoriale.
Avem cinci simturi de baza (spun de baza pentru ca oamenii au mai pretins ca exista si al saselea si asa) vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul. Pentru a concepe un paragraf trebuie sa stim in primul rand ideea acestuia. Va voi da exemplul din clasa care sper sa nu va deranjeze insa nu m-am deranjat sa il traduc: (more…)
Curs: Sunetul poeziei
Martea trecuta am inceput un curs de scriere creativa (creative writing) la o universitate din Londra. Pe parcursul cursului va voi tine la curent cu exercitiile pe care le fac la acest curs, lucruri interesante si in mare mai tot ce se intampla acolo. Pentru cei dornici de a se exprima in scris ii sfatuiesc sa ia o foaie si un creion si sa faca exercitiile pe care vi le voi arata aici. Daca doreste cineva sa puna intrebari sau sa se sfatuiasca cu mine in legatura cu aceste exercitii sa nu ezite sa lase comenturi. Daca vreti puteti sa postati incercarile prin comenturi iar cele mai reusite le punem in posturi proprii.
Probema este ca majoritatea exercitiile scrise aici vor fi in limba engleza deoarece acest curs, dupa cum va asteptati, este in limba lui Shakespeare. (more…)
O piesa nemaipomenita
Astazi la prestigiosul Teatru National se joaca premiera unei tragedii grecesti. Este pusa in scena de cel mai renumit regizor al momentului si este jucata de cei mai mari actori din viata culturala a tarii, inafara de unul. Grigore Demetir, un tanar actor, doar iesit de pe bancile academiei, insa se asteapta sa fie foarte bun. Deoarece are rolul principal in piesa din seara asta. O fire foarte romantica si filosofica acest Demetir. In cele mai ciudate momente il auzeai cu inca vre-o fraza inteleapta la care nimeni nu se astepta si pe care de cele mai multe ori nimeni nu o intelegea. Era un tip foarte destept, extrem de pasionat de arta pe care o practica. Insa nimeni nu era mirat de nimic la acest artist ciudat. Era ceva obisnuit sa apara in local cu votka in mana si cu ochii inlacrimati, strigand la Dumnezeu multumindu-i ca exista. Sau prin aprozar pupand mainile tuturor pentru faptul ca a gasit rosii proaspete. Sa nu mai spui ca te lua prin surprindere cand plangea la petreceri pentru ca vazuse in ziua respectiva vre-un copil aruncand cu mancare pe jos sau in oameni sau ma rog. Spunea ca este inuman.
Un talent exceptional nu vine niciodata fara minusurile lui.
Astazi seara urma sa fie prima piesa serioasa in care juca, se astepta sala plina in seara aceea. In jur de 500 de persoane aveau sa fie prezente la cea mai mare tragedie din istoria teatrului.
In dimineata zilei s-a trezit ca deobicei mahmur la ora 9 dimineata. S-a imbracat cu ce a apucat si aplecat spre o cafea. S-a asezat ca in oricare alta zii la masa singur, a luat telefonul in mana si a inceput sa sune la toti cei apropiati de el. A sunat la parinti, la iubita, la prieten si la profesorul de actorie de la academie sa ii anunte ca el dupa ziua de astazi va disparea si ca nu il vor mai vedea de atunci incolo. I-a rugat sa nu intre in panica si sa nu puna intrebari pentru ca stie ce face. A mai spus ca pentru binele artei va trebui sa se preschimbe si ca nu au de ce sa planga daca nu plang din cauza interpretarii excelente din seara care urma.
Bineinteles ca dupa un astfel de telefon oricine ar ramane perplex, insa, dupa cum v-am spus, lumea in jurul lui era obisnuita cu astfel de iesiri. Taicasu tot timpul spunea ca daca nu il primeau aia la academie era demult la spitalul de nebuni. Asa ca nimeni nu a intrat in panica, nimeni nu a pus intrebari.
Se apropie seara. Grigore a ajuns la timp la pregatirile finale pentru spectacol, a mai trecut odata peste punctele importante ale spectacolului si apoi a inceput sa treaca pe la unu pe la altul prin teatru sa le spuna ca ii iubeste si ca apreciaza extrem de mult faptul ca a avut posibilitatea sa ajunga sa lucreze in compania lor, la doi mari actori le-a sarutat mana si le-a transmis fericirea pecare o poarta pentru faptul ca joaca cu ei. Toata lumea se uita ciudat la el. Nimeni nu intelegea, nu prea isi dadeau silinta, toata lumea are problemele lui inainte de un spectacol.
Se deschid cortinele. Iese naratorul, incepe piesa. O interpretare extraordinara din partea tuturor. Actorii sunt senzationali, costumatia nemaipomenita, luminile fermecatoare, scenariul, regizor, tot. Extraordinar. La pauza lumea aplauda 10 minute in continu.
In ultima scena, personajul principal, dupa o serie de greseli se arunca in sabie. Personajul este ingenunchiat in fata publicului, isi pierde vocea. Curge sange pe jos, haina alba se inroseste pe jumatate de corp, pana la genunchi. Publicul sare extaziat in picioare si aplauda pentru realismul interpretarii. Personajul cade intins pe pamant. Se strang cortinele. Lumea tot mai fericita, majoritatea cu lacrimi in ochi, hohotind de plans aplauda cuprinsi de fiorul fericirii pe care ti-o da arta bine interpretata. Se deschid cortinele si se vedea lumea agitata tipand pe partea cealalta salii. Lumea incepe sa se sperie. Se aude un zbierat din primul rand a salii. S-a intamplat ceva. Pentru cateva momente, arta a fost completa. Dupa aia a intrat in scena si emotia reala.
-Mama, o sa ma transform in seara asta. Nu o sa ma mai vezi dupa. Este pentru binele superior. Pentru binele artei.
FACULTATEA (SCENA TREI)
Vineri, ora 5. Domnul Doi si doamna Trei se intalnesc in oras la o terasa.
Domnul Doi: Buna ziua doamna Trei. Ce mai faceti?
Doamna Trei: Buna ziua domnule Doi. Ce sa fac? Bine, de la studii, am terminat orele pe ziua de astazi, ma relaxez si eu.
Domnul Doi: Nici nu stiam ca studiati. Facultatea?
Doamna Trei: Da, facultatea. Sunt la Facultatea de Economie.
Domnul Doi: Si, cum e? Va place?
Doamna Trei: Imi place, dar e foarte greu. Ma chinui de nici nu va mai spun.
Domnul Doi: Da doamna stiu, greu. Foarte greu. Am facut si eu o facultate. Stiu ce spuneti. Dar cati ani mai aveti?
Doamna Trei: E, un an domnule. Dar si ala ce an o sa fie.
Domnul Doi: Pai si cum aveti doamna? Cam ce program aveti.
Doamna Trei: E infernal domnule, va spun. Am trei cursuri pe zi si un seminar, cand termin sunt obosita ca altceva.
Domnul Doi: A… intradecar doamna mult. Si aveti mult de invatat, stiu ca imi spunea un baiat care e la medicina ca e foarte mult. Nu?
Doamna Trei: Domnule Doi, nici nu va spun. Medicina e gluma pe langa ce facem noi. Pai spuneti si dumneavoastra putin. Noi ne batem capul cu atata matematica si economie. Si termeni de specialitate, concepte macroeconomice. Si ei ce fac? Invata ca papagalii doua trei oase, o piele un muschi si asta a fost. Pai asa facultate sa tot faci, este?
Domnul Doi: Da, asa e. Pai da cum. Nici nu stiu de ce fac atatia ani de facultate. Cateva oase si doi muschi.
Doamna Trei: Va spun eu de ce. Nu vor sa isi asume o responsabilitate domnule. Sa stea in facultate pana se sature. Sa traieasca usor, pe banii parintilor si culmea e ca dupa ce termina au si salarii mari. Dai incolo de doctori domnule. Va spun, nu fac nimic decat sa ia spagi si sa se planga de salarii mici.
Domnul Doi: Sa stiti ca aveti dreptate. Da lasai naibi pe doctori. Ca ma scot si din sarite… Dumneavoastra ce mai faceti? Cum sunteti? Aveti vreun plan pentru weekend?
Doamna Trei: As avea. Planificam sa merg la teatru maine. Dar nu prea am cu cine. Ce sa spunem despre societatea asta in care traim. Nu mai are valori. Nu mai are cultura. Nu mai are nimic.
Domnul Doi: Asa e, nu mai are, deloc. Ar fi placerea mea sa va insotesc la teatru maine. Daca doriti. Eu trebuie sa va spun, sunt un mare iubitor al teatrului. Mi-am facut chiar program sa merg la teatru de cate ori imi este posibil.
Doamna Trei: Mi-ar placea domnule Doi. Intradevar, nu se mai gasesc barbati ca dumneavoastra in societatea asta depravata.
Domnul Doi: Asa este. Deci ramane pe maine. Va iau la opt de acasa?
Doamna Trei: Dar teatrul incepe de la sapte.
Domnul Doi: Da? Ma rog, nu stiam. Ma rog. La sase si jumatate este bine?
Doamna Trei: Da foarte bine.
MUNCA (SCENA DOI)
Seara, la ora 7 domnul Unu si domnul Doi se intalnesc la o cafenea. Zece mese aranjate in doua randuri in fata unui bar. Toate mesele sunt ocupate.
Unu. buna ziua din nou domnule Doi. Imi pare bine ca in sfarsit putem sta de vorba si noi ca oamenii.
Doi. Da, intradevar, nu am mai avut ocazia de mult.
Unu. Da nu am mai avut. Asa e. Cum va mai merge, care este situatia?
Doi. E bine. Vin de la munca. Treaba grea am.
Unu. Dar ce anume faceti domnule Doi?
Doi. Cum ce fac? Muncesc, ce sa fac? De ziua pana noaptea?
Unu. Bine bine, dar ce munciti?
Doi.(se incrunta si se rasteste) Munca domnule Unu cum ce muncesc? Ce intrebari puneti.
Unu.(resemnat) Si cum e munca?
Doi. Grea domnule Unu, grea. Munca asta domnule, va spun. Te pune la munca serioasa domnule. Nu gluma.
Unu. Pai foarte bine domnule Doi. Munca e munca. Muncesti si esti rasplatit. Asa se face. (ganditor) E foarte important sa muncesti. Va spun eu. Foarte bine ca munciti.
Doi. Da, categoric. Foarte importanta este, intradevar. Tare greu mi-ar fi sa ma desprind de munca. Fara munca nu esti om.
Unu. Si ce program aveti? E mult sau nu?
Doi. Cum ce program domnule. Daca muncesti ai program de munca, este? Toata ziua. De la 9 dimineata pana la noua seara. In fiecare zii, fara exceptie.
Unu. Nici in weekend nu stati?
Doi. Nici in weekend domnule. Nici in weekend. Va spun.
Unu. Pai si deci lucrati ceva cu masina? Sofer sau ce?
Doi. Nu domnule ce sofer? N-auziti ca muncesc? Sofer, auzi. Pai aia nu e munca domnule…(pentru el) sofer.
Unu. Asa e domnule, munca de sofer nu e munca. Trebuie sa muncesti serios sa ii poti spune munca. Ce munca e aia de sofer. Pai si azi ce faceati in masina?
Doi. Ce intrebare e asta domnule? Ma duceam la munca. Ce sa fac?
Unu. Pai la munca, la munca. Dar era ora unu?
Doi.(nervos) E era ora unu. Ce vorbesti domn-le. Dar dumneata ce faceai la ora unu in oras? Ma pui pe mine la interogatoriu. Ia raspunde si tu domnule. Cum vine asta.
Unu. Pai, mergeam la munca. Ce sa fac? Muncesc din greu si eu. Aveam treaba multa. De la noua eram pe drumuri. Dute fa aia, dute fa cealalta. Ca la munca. Ca doar asta se face la munca, se munceste nu?
Doi. Da, categoric, se munceste. Asta se face.(razand) Cum sa faci altceva decat munca atunci cand muncesti?
Unu. Pai domnule Doi. Inca sunteti in programul de munca ca e deabia sapte.
Doi.(nervos) Domnule Unu, stiti ceva? Daca mai puneti atatea intrebari sa stiti ca nu va mai raspund. Pai, cum vine asta? Nu va merge ceasul domnule. S-a stricat. Am terminat munca mai devreme. Ca daca nu ai ce munci, de ce sa mai stai la munca?
Unu. Asa e domnule Doi, asa e. Si eu cand nu am ce munci nu stau la munca. Pai si azi cat ati muncit domnule Doi? Vreau sa stiu sa o compar cu munca mea. Eu muncesc toata ziua.
Unu. Nasol domnule Doi. Nasol intradevar.
Doi. Da, nasol intradevar, nasol.
Unu. Dar e important sa muncesti domnule. Cel mai frumos lucru e cand vezi rezultatele muncii. De-aia si muncesc atata. Ma strofoc pentru orice. Sunt un om foarte muncitor, din fire. Toata ziua la munca sunt.
Doi. Da, va inteleg domnule Unu, va inteleg.
