Incep sa reintru in perioada de jazz… n-am mai fost aici de prea mult timp. Nici nu imi mai aduc aminte cand am fost pe-aici ultima data. E genial, Miles ma incanta ca nimeni altul, Summertime este tot ceea ce imi vine in cap. E noapte mai tot timpul, curvele stau la scara blocului si mie asta imi place la nebunie. Nu pentru optiuni ci pentru certificarea faptului ca sunt in Bucurestii cei de toate noptile. Incepusem sa uit ce era acel ceva care m-a atras intotdeauna la tampitu asta de oras. Dar mi-am adus aminte, Miles… Cel mai bun prieten pe care poate sa il aibe omul… Film noir, care e complet justificat pentru ca e intuneric pe bulevardul asta.

Imi vajaie strada in coltul urechii si din cand in cand mai aud un zgomot infundat de tanar teribil care se freaca prin oras cu motorul doar pentru ca poate. Mai sorb o gura din paharul de whiskey cu un cub de gheata care incepe sa imi dea furnicaturi pe gat si imi usuca baza gurii exact unde se termina limba, mai trag un fum plictisit din tigara doar pentru darele care iese dupa ce il scot, e necesara pentru a completa atmosfera si stau comod pe canapea fara sa fac nimic. Scriu si ma uit in gol. Scriu si traiesc un film noir. Ma astept ca din moment in moment sa intre gagica in rochie rosie cu tigara cu sipca in mana fumegand sa imi ceara sa o ajut, iar eu imbracat in pantaloni de stofa si doar cu un maieu alb pe mine sa imi iau palaria din cuier si sa ies pe usa pe care imi scrie numele sub titlul de detectiv particular luminata de reclama de la blocul de peste drum. Sa cobor intr-un jazz-bar unde gasesc toata lumea interlopa din oras imbracati cu camasi elegante si dansand cu femei frumoase si senzuale.

Asta e universul meu, fara ascunzisuri, fara mesaje… pur Miles, Monk, Ella, Luis si asa mai departe. Muzica, oras, cuvinte si senzatii.