Scrisoare catre… nimeni.
Ma mai intreb din cand in cand pentru ce mai scriu pe-aici, care o fi motivul… Lumea nu citeste blogul acesta, poate mai intra din greseala vreunul care caunta cazare pe litoral si eu fiind de pe litoral ma gaseste cumva sau vreunul care cauta sonete si dat fiind faptul ca am scris despre sonete la un moment dat au dat din pura intamplare pe acest blog, dar nu va faceti griji ca nici unu nu citest mai mult de o fraza dupa care isi da seama ca e pierdere de timp si iese. Ce sa ii faci… ce e in timpul tau trebuie monitorizat mai indeaproape, vorb-aia de ce sa pierzi timpul cu problemele altora cand poti sa le pierzi cu seriale americane.
Cica la un moment dat aveam multi prieteni, nici unu nu intra pe-aici, doar trei dintre ei mai vede care e treaba, una e sora mea, una e prietena… doar unu nu e obligat. Misto… Daca pare ca m-as plange, nu e adevarat, doar fac un soi de interspectie, o spectie a internetuluim, cuvantul spectie sunt constient ca nu exista dar si-asa nu conteaza. Asa ca ma gandesc poate la efectele terapeutice ale scrisului… asta e, am gasit motivul… stai ca nu m-am terapeutizat de loc de cand am inceput sa scriu, sunt lafel de deranjat, la stomac.
Poate pura placere de a bate campii, dar pot foarte bine sa ii bat si pe foaie cu creionul ba mai bine, acolo pot si desena organe genitale si inimi in flacari trase printr-o spada cu un sarpe incolacit in jurul ei, cu totul pusa intr-un craniu in ghearele unui vultur, poate mai bag si o sirena pe ancora scriu Maricica si asta a fost. Deci nu e asta.
Poate nevoia de comunicare, dar am zis ieri ca sunt un mizantrop in devenire deci nu.
Poate ca vreau sa spun cuiva frustrarile si nu pot sa o fac in grai deschis, dar stai… am zis ca oricum nu vede nimeni.
Asa ca singura posibilitate este “c-asa mi vine cateodata doruuule” sau in alte cuvinte mi s-a sculat mie ca sunt scriitor si asta e. Pentru cei trei cititori, va multumesc pentru sprijin si intotdeauna sa se stie ca eu imi fac munca pentru fanii mei.
VA IUBESC, FANII MEI, CEI TREI! din care doi au datoria sa se uite asa ca TE IUBESC FANUL MEU. si asa am iesit din dulap, sunt si gay pe de-asupra… sau nu, e un soi de iubire de frati, sau nu e un fel de colegialitate dezvoltata. Deci na ca nu sunt gay. Baliverne tata. Pentru cei trei:
MA APLEC!
PS: VREM LEGALIZAREA PROSTITUTIEI!!!
E corect exprimata viata aici?
Sa nu credeti ca momentul de reculegere a durat pana acum… A fost adaugat la acest moment, unul de lene, altul de lipsa de chef dupa care un moment scurt de lipsa de timp si tot asa… si s-au tot invartit intre ele si au trait fericite la pana adanci batraneti… momentele… Acum m-am intors dupa care cel mai probabil o sa intru intr-un moment de cugetare, apoi altul de introspectie. Si mai pot gasi multe momente in care sa intru ca sa imi vad de meseria mea de lenes, mi-am si declarat vechimea in meserie. Sunt deja declarat doctor specialist, honorius cauza in lene si efectele ei. Dar sa vedem ce iese din lene ca pana acum eu am facut atatea pentru ea si ea nimic pentru mine. In orice caz stim cu totii ca schimbarea nu e buna desi spunem ca e, ce rost are sa faci ceva mai bine cand poti sa il faci lafel… Ma rog, pe langa lenes, ma mai vad si mizantrop si asta probabil de lene sa cunosc lume, dar asta e alta discutie. Voi incerca sa mai trec si pe la subiect putin ca sa nu va mai plictisesc din nou cu prostiile mele.
Vorbind despre bloguri cu un prieten, m-a intrebat cand mai scriu si eu ceva… asta se intampla acum ceva timp, si mi-a dat exemplu un alt prieten care scria mult mai rar decat mine pe vrema aia. Eu zic pai am scris mai mult decat X, el zice ai ma serios… ce ai scris? aia e scris? Vezi si tu ceva mai normal acolo… Lovitura, cam brutala dupa mintea mea, a venit ca ceva de “deschide ochii” pentru mine, am zis ahaaa! Am inteles unde vrea sa bata si dup-aia am plecat acasa si m-am pus la calculator si am scris ceva lafel de EU ca si pana acum. Apropo de schimbare. A doua zi m-am dus la el si l-am intrebat “iti place?” mi-a zis “Da frate, foarte tare!”
